oroare sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~oroar^[1] sn / Pl: ~ri / E: fr horreur, lat horror, -oris] 1 Sentiment de dezgust și de groază Si: aversiune, repulsie, scârbă. 2-3 (Faptă sau) vorbă care inspiră groază și repulsie Si: grozăvie. 4 Lucru oribil (1).

OROARE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust; repulsie, aversiune, scîrbă. Bolnav de o prea mare sensibilitate, poetul avea o oroare fizică de accesul altora de milă, de compătimire sau de familiaritate. CAMIL PETRESCU, N. 57. Avea oroare de bărbații mici. REBREANU, I. 85. 2. Faptă sau vorbă care inspiră groază, repulsie; grozăvie. De ce să ne spunem orori în care nici unul nu crede. DEMETRIUS, C. 54. Oroare!... Capul zboară rostogolit departe Și corpul i se-nfige cu furie-n pămînt. MACEDONSKI, O. I 255. O, durerea de a spune ducă o dată asemenea orori. VLAHUȚĂ, O. AL. II 97.

OROARE s.f. 1. Dezgust, repulsie, groază. 2. Faptă sau vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. [Gen. ororii. / < fr. horreur, cf. lat. horror].

OROARE s. f. 1. dezgust, repulsie, groază. 2. faptă, vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. (< fr. horreur, lat. horror)

OROARE orori f. 1) Sentiment de dezgust puternic, amestecat cu groază. 2) Faptă sau vorbă oribilă. 3) Situație oribilă. /<fr. horreur, lat. horror, ~oris

oroare f. 1. groază; 2. grozăvie: o babă ce oroarele uscaseră ’n lume BOL.

*oroáre f., pl. orĭ (lat. horror; fr. horreur, it. orrore. V. oribil, urdoare). Groază, înfiorare, mare frică: a te îngălbeni de oroare. Repulsiune violentă: a avea oroare de răŭ. Grozăvie, caracteru de a fi grozav: oroarea unuĭ incendiŭ. Faptă grozavă: ce oroare!

oror sn vz oroare

oroare s. f., g.-d. art. ororii; (fapte, vorbe, situații) pl. orori

oroare s. f., g.-d. art. ororii; (fapte, obiecte) pl. orori

oroare s. f., g.-d. art. ororii; (fapte) pl. orori

oroare (orori), s. f. – Groază. Fr. horreur sau it. orrore.

OROARE s. 1. v. dezgust. 2. v. groază. 3. v. grozăvie.

OROARE s. 1. aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, repulsie, scîrbă, silă, (livr.) repugnanță, (rar) nesuferire, (pop. și fam.) lehamite, (înv.) urît, (pop. fig.) saț. (Simte o ~ de neînvins pentru...) 2. groază, încrîncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimîntare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur. (Fapta lui monstruoasă i-a produs ~.) 3. grozăvie, monstruozitate, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.)

Oroare ≠ deliciu