osie sf [At: BIBLIA (1688), ap. DLR / V: (reg) ostie⁴, oste¹ / E: slv ось] 1 Ax terminat la cele două capete cu fusuri pe care se montează roțile unui vehicul. 2 (Pop; îe) A unge ~ia A mitui. 3 Ax mobil care face parte din mecanismul unor construcții, instalații, moară, piuă, joagăr etc. și cu ajutorul căruia acestea se pun în mișcare. 4 (Reg) Cep la grindeiul morii. 5 (Înv) Axă a corpurilor cerești. 6 (Spc) Axă a globului pământesc. 7 (Rar) Diametru.

OSIE, osii, s. f. Ax terminat la cele două capete cu fusuri pe care sînt montate roțile unui vehicul. Scoase cuiul din capul osiei de dindărăt. ISPIRESCU, L. 226. Frate, frate de stejar! Lasă-mă să tai un par, Să-mi fac osie la car. ALECSANDRI, P. P. 44. ◊ Expr. A unge osia = a mitui; a da ceva în dar pentru a obține o favoare. Bătrinului îi mai unsei osia cu vreo cițiva ochi de vulpe (= galbeni), ca să mă lase în pace. GORJAN, H. IV 31.

OSIE ~i f. Bară (de metal) în jurul căreia se poate roti un corp; ax. [G.-D. osiei] /<sl. osi

osie f. 1. lemnul în care intră roatele; 2. bucată de lemn sau fier de capetele căreia se învârtesc roatele căruței. [Slav. OSĬ].

ósĭe f. (vsl. rus. osĭ, sîrb. bg. ceh. os. V. axă. Axă, fus în prejuru căruĭa se învîrtește o roată, un glob.

oste¹ sf vz osie

ostie⁴ sf vz osie

UNGE (ung; perf. unsei, †unș; part. uns) I. vb. tr. 1 A întinde peste cineva sau ceva uleiu, grăsime, unsoare, etc.: cînd postești, unge capul tău și spală fața ta (BIBL.); Iosif porunci... vracilor cum cu aromat să ungă pre tată-său, și vracii unseră pre Israil (PAL.); cînd botezi copilul... să ia și nașul den unt și să ungă copilul pre toate mădulările (PRV.-MB.); îi citi... rugăciunile de încoronare... și-i unse fruntea cu sfîntul mir (ODOB.); a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, (și) ne-a uns peste tot trupul din creștet pînă’n tălpi (CRG.); îi ungea cu miere, ca să-i mănînce muștele (MUST.); ~ roata cu dohot; 👉 OSIE1; Ⓕ F 👉 BOT3, MIERE1, OCHIU I 4 ¶ 2 A întinde un strat de var, a humui, a vărui: cu asemenea amestec se văruește, se dă sau se unge tavanul caselor (PAMF.); fetița... l-a tocmit (cuptorul), l-a uns, l-a grijit cum a știut că-i mai bine (SB.) ¶ 3 F A trage o bătaie: îndată sări stăpînul și strigă spre slugi, iară aceștia... ți-l unseră bine pre cîntărețul nostru (ȚICH.); hotărînd să-i ungă o mamă de bătaie, sor' cu moartea (FLOR.). II. vb. refl. A-și întinde pe o parte a trupului, ca aromat sau ca mijloc de vindecare, uleiu, grăsime, o unsoare, etc.: pe căldurile cele, ne ungeam cu leșie tulbure, ședeam afară la soare cu pielea goală, pînă se usca cenușa pe noi... ca să ne treacă de rîie (CRG.); cenușe de nuci și de alune să amesteci cu untură de urs și să te ungi la păr (DRĂGH.) [lat. ŭngĕre].

osie (desp. -si-e) s. f., art. osia (desp. -si-a), g.-d. art. osiei; pl. osii, art. osiile (desp. -si-i-)

osie (-si-e) s. f., art. osia (-si-a), g.-d. art. osiei; pl. osii, art. osiile (-si-i-)

osie s. f. (sil. -si-e), art. osia (sil. -si-a), g.-d. art. osiei; pl. osii, art. osiile (sil. -si-i-)

osie (osii), s. f. – Ax, axă. Sl. osi (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231; Conev 69; Petrovici, Dacor., X, 139), cf. bg., sb., cr., ceh., pol. os, rus. osi.

a unge osia expr. v. unge

OSIE s. 1. v. ax. 2. v. grindei.

OSIE s. (TEHN.) 1. ax, fus. (~ este un organ de mașină.) 2. fus, grindei, (reg.) osiac, (prin Munt.) prisnel. (~ la axul roții de la moara de apă.)