11 definiții pentru ospătare
din care- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (3)
Explicative DEX
OSPĂTARE, ospătări, s. f. Acțiunea de a (se) ospăta și rezultatul ei. – V. ospăta.
OSPĂTARE, ospătări, s. f. Acțiunea de a (se) ospăta și rezultatul ei. – V. ospăta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ospătare sf [At: DIONISIE, C. 195 / Pl: ~tări / E: ospăta] (Îvp) 1 Primire ospitalieră cu mâncare și băutură Si: ospătat1 (1). 2 Hrănire din abundență Si: ospătat1 (2). 3 Petrecere cu masă îmbelșugată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSPĂTARE s. f. Acțiunea de a (se) ospăta; primire ospitalieră, cu mîncare și băutură; mîncare, hrană. Am rămas foarte încintat de ospătarea ce mi-ai făcut așa de îndatoritor. CARAGIALE, O. III 64. De cînd ai fost la curte poftit la ospătare, L-ai fărmecat pe vodă. ALECSANDRI, T. II 96. Oricare sărac află în toată vremea aici căutare și ospătare. NEGRUZZI, S. I 214.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ospătare f. găzduire: mulțumind de buna ospătare CAR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uspătare sf vz ospătare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
ospătare s. f., g.-d. art. ospătării; pl. ospătări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ospătare s. f., g.-d. art. ospătării; pl. ospătări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ospătare s. f., g.-d. art. ospătării; pl. ospătări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
OSPĂTARE s. cinstire, servire, servit, tratare. (~ cuiva cu mâncare și băutură.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OSPĂTARE s. v. mâncare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OSPĂTARE s. cinstire, servire, servit, tratare. (~ cuiva cu mîncare și băutură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ospătare, ospătărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) ospăta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am rămas foarte încîntat de ospătarea ce mi-ai făcut așa de îndatoritor. CARAGIALE, O. III 64. DLRLC
- De cînd ai fost la curte poftit la ospătare, L-ai fărmecat pe vodă. ALECSANDRI, T. II 96. DLRLC
- Oricare sărac află în toată vremea aici căutare și ospătare. NEGRUZZI, S. I 214. DLRLC
-
etimologie:
- ospăta DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.