8 definiții pentru osândit

Explicative DEX

OSÂNDIT, -Ă, osândiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) 1. Condamnat, pedepsit. 2. Blestemat; nenorocit, năpăstuit, urgisit. – V. osândi.

OSÂNDIT, -Ă, osândiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) 1. Condamnat, pedepsit. 2. Blestemat; nenorocit, năpăstuit, urgisit. – V. osândi.

osândit, ~ă [At: PARACLIS (1639), 250 / V: (înv) osin~ / Pl: ~iți, ~e / E: osândi] (Înv) 1-4 smf, a (Persoană) condamnată (printr-o sentință judecătorească). 5 a Condamnabil. 6 a Năpăstuit. 7 a (Olt) Slab. 8 a (Olt) Nedezvoltat.

osândit a și m. condamnat.

osindit, ~ă a vz osândit

OSÎNDIT, -Ă, osîndiți, -te, adj. 1. Condamnat, pedepsit. (Mai ales substantivat) Nimic nu mai putea opri plînsetele osîndiților. CAMILAR, N. I 92. Domițian, galben ca un osîndit, aștepta în picioare hotărîrea. BASSARABESCU, S. N. 26. Tu poți dintr-un cuvînt Să mingii osindiții ce-n desperare sînt. ALECSANDRI, T. 206. 2. Blestemat; năpăstuit, urgisit. Săracul țăran ce-și pierde vitișoarele sau plugul, Robul osîndit ce fuge blăstemînd biciul și jugul. HASDEU, R. V. 61. Dacă a mea privire s-o-ntoarce spre mormînt, Dacă a vieți-mi tristă făclie osîndită S-o întuneca... ALEXANDRESCU, P. 80.

osîndít, -ă adj. și s. Condamnat: un osîndit.

Sinonime

OSÂNDIT adj., s. (JUR.) 1. adj. v. condamnat. 2. s. v. condamnat.

OSÎNDIT adj., s. (JUR.) 1. adj. condamnat, pedepsit, (înv.) certat. (Infractor ~.) 2. s. condamnat, deținut, ocnaș, pușcăriaș, (pop.) rob, (glumeț) pensionar. (Un ~ recalcitrant.)

Intrare: osândit
osândit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osândit
  • osânditul
  • osânditu‑
  • osândi
  • osândita
plural
  • osândiți
  • osândiții
  • osândite
  • osânditele
genitiv-dativ singular
  • osândit
  • osânditului
  • osândite
  • osânditei
plural
  • osândiți
  • osândiților
  • osândite
  • osânditelor
vocativ singular
plural
osindit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osândit, osândiadjectiv

popular adesea substantivat
  • 1. Condamnat, pedepsit. DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nimic nu mai putea opri plînsetele osîndiților. CAMILAR, N. I 92. DLRLC
    • format_quote Domițian, galben ca un osîndit, aștepta în picioare hotărîrea. BASSARABESCU, S. N. 26. DLRLC
    • format_quote Tu poți dintr-un cuvînt Să mîngîi osîndiții ce-n desperare sînt. ALECSANDRI, T. 206. DLRLC
  • 2. Blestemat, nenorocit, năpăstuit, urgisit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Săracul țăran ce-și pierde vitișoarele sau plugul, Robul osîndit ce fuge blăstemînd biciul și jugul. HASDEU, R. V. 61. DLRLC
    • format_quote Dacă a mea privire s-o-ntoarce spre mormînt, Dacă a vieți-mi tristă făclie osîndită S-o întuneca... ALEXANDRESCU, P. 80. DLRLC
etimologie:
  • vezi osândi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.