pâr¹ i, sn [At: DRĂGHICI, R. 74/5 / E: fo] (Pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care redă: 1-2 (Zgomotul surd produs de) ruperea, crăparea, despicarea sau presarea unui corp solid. 3-4 (Zgomotul produs de) arderea sau uscarea lemnelor. 5-6 (Zgomotul produs de) presiunea executată asupra zăpezii în timpul iernilor geroase. 7-8 (Reg) (Zgomotul produs prin) străbaterea cu viteză a aerului de către un obiect.

PÂR interj. (se folosește, prelungit sau repetat, pentru a reda sunetul produs de un corp tare când acesta crapă, se rupe sau se despică). /Onomat.

PÎR² interj. (Adesea cu sunetul «r» prelungit) Onomatopee care redă zgomotul sau trosnetul unui corp care se rupe sau se despică. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrr! cade copacul peste car de-l sfarmă și peste boi de-i ucide. CREANGĂ, O. A. 151.

pîr, interj. care arată huĭetu frîngeriĭ saŭ spargeriĭ. V. pîrîĭ.

pâr/pârrr interj.

pîr interj. – Imită trosnetul, zgomotul unei lovituri, pocnitura unui lemn uscat etc. Creație expresivă, cf. hîr, mîr, bîr, cîr, pîrț. – Der. pîrîi, vb. (a pocni, a trosni, a arde cu scîntei); pîrîit, s. n. (pocnet, trosnet); pîrîitoare, s. f. (morișcă; specie de lăcustă, Psophus stridulus), cf. cîrîitoare; pîrîitură, s. f. (trosnet); pîrîi, vb. (a trosni, a pocni).