părăsit, ~ă [At: PSALT. 69 / Pl: ~iți, ~e / E: părăsi] 1 a (D. ființe) Lăsat singur, la voia întâmplării, fără nici un sprijin Si: abandonat. 2 a (D. obiecte) Care nu se mai folosește. 3 a (Pex) Neglijat² . 4 a (D. abstracte) Respins. 5 a (Pop; îs) Ou ~ Ou de găină, mic sau cu coaja moale, după ouarea căruia găina încetează ouatul Si: (pop) părăsitură. 6 a (D. clădiri, construcții etc.) Care, fiind nelocuit sau nefolosit, a ajuns în stare de degradare. 7 a (D. ținuturi, terenuri, drumuri) Care a ajuns în stare de paragină¹ (1). 8 a (Pex) Izolat. 9 a (Pex) Singuratic. 10 sf (Bot; reg; îc) ~a-găinilor (sau ~a-găinii) Păpădie (Taraxacum officinale). 11 sf (Orn; reg; îc) Pitulice (Troglodytes troglodytes).

PĂRĂSIT, -Ă, părăsiți, -te, adj. 1. (Despre ființe, mai ales despre oameni) Lăsat singur, abandonat. Sînt paraponisit, Căci mă văd părăsit. ALECSANDRI, T. I 375. Ibovnică părăsită, Nu gîndi că-mi ești urîtă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 157. 2. (Despre o localitate, un ținut etc.) Din care a plecat cineva; nepopulat. V. gol. Sălașele rămăseseră în bună parte pustii, părăsite, cu vetrele reci. DUMITRIU, N. 199. Palatul acum e părăsit. Eu singură rămas-am cu-acest copil. ALECSANDRI, T. II 172. ♦ (Despre drum, cîmp, țarină etc.) Părăginit, pustiu; p. ext. neumblat, izolat, singuratic. Și tot horhăind el cînd pe o cărare, cînd pe un drum părăsit, numai iată ce iar îi iese spînul înainte. CREANGĂ, P. 202. Stelele dasupra pe lunca părăsită Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. ALEXANDRESCU, M. 125. Îmblu pe colnice părăsite. CONACHI, P. 103. 3. (Despre construcții, întreprinderi, unelte) Care a încetat de a mai fi întrebuințat, lăsat în părăsire; p. ext. dărăpănat, ruinat, stricat. Vede o fîntînă mîlită și părăsită. CREANGĂ, P. 287.

PĂRĂSIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PĂRĂSI. 2) (despre regiuni, localități, case etc.) Care a rămas gol, pustiu; nelocuit; nepopulat. 3) Care este neîngrijit; lăsat fără atenție; neglijat. Grădină ~tă. /v. a părăsi

părăsit a. lăsat in uitare. ║ părăsita găinilor f. Bot. păpădie.

părăsít, -ă adj. Dat uĭtăriĭ. Lăsat în voĭa întîmplăriĭ, ruinat: o fîntînă părăsită. Părăsita găinilor, păpădie.

PĂRĂSIT adj. 1. v. abandonat. 2. v. pustiu.

PĂRĂSIT adj. 1. abandonat, (înv. și pop.) oropsit, (înv. și reg.) năpustit. (Copil ~.) 2. pustiu. (Oraș, loc ~.)

GĂINĂ-PĂRĂSITĂ s. v. sunătoare.

PĂRĂSITA-GĂINILOR s. v. păpădie.

PĂRĂSITĂ s. v. ochiul-boului, pitulice.

găină-părăsită s. v. SUNĂTOARE.

părăsita-găinilor s. v. PĂPĂDIE.

părăsită s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE.