PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

paj sm [At: ȘINCAI, HR. III, 118/14 / V: (înv, 1) pagiu^[1], pag / Pl: (1) ~i / E: fr page, ger Page] 1 (În orânduirea feudală, în Europa apuseană) Tânăr nobil aflat în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte. 2 (În sec. XIX și începutul sec. XX) Copil de casă. 3 (Înv) Pieptănătură feminină cu breton, asemănătoare cu cea a pajilor (1-2). corectat(ă)

PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În evul mediu, mai ales în Europa apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

PAJ, paji, s. m. Tînăr nobil aflat pe lîngă un senior, un rege sau un principe din societatea feudală pentru a învăța meseria armelor; copil de casă. În volumul lui Cincinat trec paji și castelane. ANGHEL, PR. 154. Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj. EMINESCU, O. I 160. Frumosul meu paj, căutătura ta este nevinovată. NEGRUZZI, S. III 308. – Variantă: (învechit) pag (EMINESCU, O. I 85, NEGRUZZI, S. II 76) s. m.

PAJ s.m. (Ist.) Tînăr nobil în serviciul unui senior feudal; copil de casă. [Var. pag s.m. / < fr. page, germ. Page].

PAJ s. m. 1. tânăr nobil în serviciul unui senior feudal, al unui rege sau împărat; copil de casă. 2. pieptănătura feminină care imită pe cea a pajului (1). (< fr. page, germ. Page)

PAJ¹ ~uri n. Pieptănătură femeiască în care părul este lăsat liber în jos și sucit la capete înăuntru. /<fr. page, germ. Page

PAJ² ~i m. 1) (în evul mediu) Fiu de nobil aflat în serviciul unui rege sau al unui mare demnitar pentru a deprinde mânuirea armelor și pentru a învăța manierele de la curte. 2) Copil de casă. /<fr. page, germ. Page

paj m. tânăr nobil în serviciul unui rege sau Domn: cu crengi îl apără pajii de muscuțe și zăduf EM. (= fr. page).

*paj m. (fr. page). În evu mediŭ, tînăr nobil pus pe lîngă un principe, un senior, o castelană ca să învețe profesiunea armelor, să-ĭ escorteze orĭ să facă oare-care serviciĭ. La noĭ, copiiĭ de casă eraŭ tot un fel de pajĭ. V. aprod și paic.

pag¹ sm vz paj

pagiu sm vz paj

PAG s.m. v. paj.

paj s. m., pl. paji

paj s. m., pl. paji

paj s. m., pl. paji

paj.

paj (paji), s. m. Tînăr nobil din serviciul unui rege, al unui senior etc. Fr. page.

PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglan.

PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglan.