PALISADĂ, palisade, s. f. 1. Element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi înfipți în pământ, legați între ei prin bare ușoare sau corzi (ramuri de copac, crengi de arbuști etc.); palancă. 2. (Bot.) Mod de așezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una lângă alta, perpendiculare pe suprafața organului; celule astfel așezate. – Din fr. palissade.

palisadă sf [At: BĂLCESCU, M. V. 132 / Pl: ~de / E: fr palissade] 1 Element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi, bătuți în pământ, legați între ei cu scânduri, frânghii etc. și având între spații împletituri de nuiele, uneori și umplutură de pământ bătut Si: (asr) palancă¹ Vz parapet. 2 (Bot) Mod de așezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una lângă alta, perpendiculare pe suprafața organului. 3 (Bot) Celule așezate în palisadă (2).

PALISADĂ, palisade, s. f. 1. Element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi bătuți în pământ, legați între ei cu scânduri, frânghii etc. și având între spații împletituri de nuiele, mărăcini, sârmă ghimpată etc.; palancă. 2. (Bot.) Mod de așezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una lângă alta, perpendiculare pe suprafața organului; celule astfel așezate. – Din fr. palissade.

PALISADĂ, palisade, s. f. Obstacol folosit la lucrările de fortificație mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi bătuți în pămînt, legați între ei cu seînduri, frînghii etc. și avînd, de obicei, între spații împletituri de nuiele, de mărăcini sau de sîrmă ghimpată. Palisadele de lemn au pierit negreșit, mistuite de incendiu. ODOBESCU, S. II 281. Cum se săvîrși întărirea palisadelor cetățuiei, Sinan-pașa puse într-însa două tunuri mari... muniții și bucate îndestul. BĂLCESCU, O. II 99.

PALISADĂ s.f. 1. Obstacol, fortificație constînd dintr-un gard înalt format din pari de lemn înfipți vertical în pămînt și legați între ei prin nuiele etc. 2. Perete metalic mobil care protejează avioanele de pe navele portavioane de vînturile puternice. 3. (Biol.) Mod de așezare a unor celule alungite care stau una lîngă alta. [< fr. palissade].

PALISADĂ s. f. 1. element de fortificație dintr-un gard înalt din pari de lemn înfipți vertical în pământ și legați între ei prin nuiele etc. 2. perete metalic mobil care protejează avioanele de pe navele portavioane, de vânturile puternice. 3. (bot.) mod de așezare a unor celule alungite, care stau una lângă alta. (< fr. palissade)

PALISADĂ ~e f. Construcție primitivă de fortificație, făcută din trunchiuri de copaci, așezate orizontal, sau din pari groși, bătuți în pământ și legați între ei; palancă. /<fr. palissade

palisadă f. palancă (= fr. palissade).

*palisádă f., pl. e (fr. pallisade, d. palisser, a așeza în palisadă, d. palis, șir de parĭ, gard, care vine d. pieu, derivat și el din pel, pal, lat. palus, par. V. par 1). Paladcă făcută din parĭ. V. parcan.

palisadă s. f., g.-d. art. palisadei; pl. palisade

palisadă s. f., g.-d. art. palisadei; pl. palisade

palisadă s. f., g.-d. art. palisadei; pl. palisade

palisadă (palisade), s. f. – Element de fortificație, parapet. Fr. palissade. Cu privire la ipoteza din rus. palisad (Sanzewitsch 206).

PALISADĂ s. (MIL.) (rar) palancă. (~ la o fortificație.)

PALISADĂ s. (MIL.) (rar) palancă. (~ la o fortificație.)