palpitare sf [At: NEGULICI / Pl: ~tări / E: palpita] 1-2 Batere (mai puternică decât e normal sau) neregulată, din cauza unei emoții, a unui efort sau a unei boli Si: palpitație (1-2). 3 (Rar) Emoție puternică Si: palpitație (3). 4 (Pan) Legănare. 5 (Pan) Tremurare. 6 (Pan) Licărire. 7 (Fig) Manifestare puternică a unui fenomen Si: palpitație (7). 8 (Fig) Vibrare.

PALPITARE, palpitări, s. f. Acțiunea de a palpita; palpitație. (Fig.) Primăvara... e puterea uriașă, măreață care schimbă fața lumii, ea este palpitarea robustă a pămîntului deșteptat de sărutarea soarelui la o viață nouă. VLAHUȚĂ, O. A. 463.

PALPITARE s.f. Acțiunea de a palpita și rezultatul ei. [< palpita].

palpitare s. f., g.-d. art. palpitării; pl. palpitări

palpitare s. f., g.-d. art. palpitării; pl. palpitări

palpitare s. f., g.-d. art. palpitării; pl. palpitări

PALPITARE s. 1. v. palpitație. 2. v. freamăt.

PALPITARE s. 1. bătaie, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.) 2. freamăt, palpitație, pulsație, trepidație. (~ vieții.)