9 definiții pentru parcurgere
Explicative DEX
PARCURGERE s. f. Acțiunea de a parcurge. – V. parcurge.
PARCURGERE s. f. Acțiunea de a parcurge. – V. parcurge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
parcurgere sf [At: LOVINESCU, C. IV, 86 / Pl: ~ri / E: parcurge] 1-2 Străbatere a unei distanțe de la un capăt la altul Si: parcurs1 (1-2). 3-4 Citire rapidă și superficială Si: parcurs1 (3-4). 5 Răsfoire. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARCURGERE s. f. (Rar) Parcurs.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PARCURGERE s.f. Acțiunea de a parcurge și rezultatul ei. [< parcurge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
parcurgere s. f., g.-d. art. parcurgerii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
parcurgere s. f., g.-d. art. parcurgerii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
parcurgere s. f., g.-d. art. parcurgerii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
PARCURGERE s. 1. v. străbatere. 2. v. citire. 3. v. răsfoire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PARCURGERE s. 1. străbatere, traversare. (După ~ întregii cîmpii, rîul o ia spre sud.) 2. citire, citit, lectură, (înv.) citanie. (În timpul ~ textului...) 3. răsfoire. (~ notițelor de la curs.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
parcurgere, parcurgerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a parcurge. DEX '09 DEX '98sinonime: citanie citire citit lectură răsfoire străbatere traversare
- diferențiere Parcurs. DLRLCsinonime: parcurs
- diferențiere Acțiunea de a parcurge și rezultatul ei. DN
-
etimologie:
- parcurge DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.