opțiuni
  • info

16 definiții pentru parcurs (s.n.)

din care

Explicative DEX

PARCURS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours.

PARCURS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours.

parcurs1 sn [At: DDRF / V: (înv) perc~ / Pl: ~uri / E: fr parcours] 1-4 Parcurgere (1-4). 5 Răsfoire. 6-7 (Ccr) Drum (pe care îl efectuează sau) pe care trebuie să-l efectueze cineva sau ceva pentru a se deplasa de la un punct la altul. 8 (Îlav) Pe ~ În timpul. 9 (Îal) Între timp. 10 (Îal) În interval. 11 (Îlpp) Pe ~sul În limitele. 12 (Îal) În decursul.

PARCURS, parcursuri, s. n. Acțiunea de a parcurge; (concretizat) drum (de) străbătut (de cineva sau de ceva); traiect. Ana savura parcursul acesta. C. PETRESCU, C. V. 240. Liber parcurs = permisiunea de a trece, liberă-trecere. ◊ Loc. adv. Pe parcurs = pe drum, în timpul drumului, de la locul de pornire la locul de sosire. ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii, între două puncte anumite.

PARCURS s.n. Drum (de) străbătut; traiect; traseu. ◊ Pe parcurs = în timpul drumului; (p. ext.) între timp, în această perioadă. ♦ (Sport) Traseu cu obstacole, care trebuie urmat de un călăreț în competiție. ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. [< fr. parcours].

PARCURS s. n. 1. drum (de) străbătut; traiect; traseu. ◊ pe parcurs = în timpul drumului; (p. ext.) între timp. 2. (sport) traseu cu obstacole care trebuie urmat de un călăreț în competiție. 3. lungime a unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. (< fr. parcours)

parcurs s. n. în loc. adv. pe parcurs Din timpul, între timp ◊ „Câteva dintre cele mai amuzante incidente de pe parcursul repetițiilor [...]” I.B. 2 III 74 p. 2. ◊ „Toate mi-au fost executate pe parcurs, cu excepția vizorului care nici acum nu este montat.” R.l. 5 IX 79 p. 5 (din fr. parcours; V. Guțu Romalo C.G. 242, atestări din 1971; DEX, DN3)

PARCURS ~uri n. 1) v. A PARCURGE. 2) Cale care trebuie străbătută pentru a ajunge de la un punct la altul; traiect. ◊ Pe (tot) ~(ul) în (tot) timpul cât a durat ceva. /<fr. parcours

percurs sn vz parcurs1 corectat(ă)

percurs n. drumul ce face o trăsură, un fluviu: percursul trenurilor.

*percúrs n., pl. urĭ (d. lat. percursus, după fr. parcours. V. curs, concurs). Întinderea uneĭ liniĭ, unuĭ drum, uneĭ călătoriĭ, traĭect, drum străbătut: percursu uneĭ căĭ ferate, unuĭ fluviŭ, uneĭ armate, unuĭ glonț pin aer. A avea liber parcurs, a avea permisiune de străbătut, a avea liberă trecere. – Ob., dar nu maĭ bine, parcurs (după fr.).

Ortografice DOOM

parcurs s. n., pl. parcursuri

parcurs s. n., pl. parcursuri

parcurs s. n., pl. parcursuri

Jargon

PARCURS traiectoria aeronavei raportată la sol. Parcurs de luptă se definește ca spațiul în care se execută ochirea în vederea bombardării din aer a unui obiectiv terestru, în care avionul execută bombardament în zbor orizontal menținându-și constantă direcția, înălțimea și viteza de zbor.

Sinonime

PARCURS s. drum, itinerar, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marșrut, (înv., în Mold.) șleau. (~ urmat de un vehicul.)

PARCURS s. drum, itinerar, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marșrut, (înv., în Mold.) șleau. (~ urmat de un vehicul.)

Intrare: parcurs (s.n.)
parcurs2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parcurs
  • parcursul
  • parcursu‑
plural
  • parcursuri
  • parcursurile
genitiv-dativ singular
  • parcurs
  • parcursului
plural
  • parcursuri
  • parcursurilor
vocativ singular —
plural —
percurs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parcurs, parcursurisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. concretizat Drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
      sinonime: drum itinerar marșrut rută traiect traiectorie traseu șleau
      • format_quote Ana savura parcursul acesta. C. PETRESCU, C. V. 240. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
        • diferențiere Pe drum, în timpul drumului, de la locul de pornire la locul de sosire. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune prepozițională Pe (tot) parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul... DEX '09 DEX '98 NODEX
      • chat_bubble Liber parcurs = permisiunea de a trece, liberă-trecere. DLRLC
    • 1.2. Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • 1.3. sport Traseu cu obstacole, care trebuie urmat de un călăreț în competiție. DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.