parfumare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) prof~ / Pl: ~mări / E: parfuma] 1 Impregnare cu un miros plăcut și pătrunzător Si: îmbălsămare, înmiresmare, miresmare. 2 Stropire cu parfum (5). 3 Înmiresmare cu anumite plante plăcut mirositoare. 4 Aromatizare a alimentelor.

PARFUMARE s. f. Acțiunea de a (se) parfuma.

PARFUMARE s.f. Acțiunea de a (se) parfuma și rezultatul ei. [< parfuma].

profumare sf vz parfumare

PROFUMA vb. I v. parfuma.

parfumare s. f., g.-d. art. parfumării; pl. parfumări

parfumare s. f., g.-d. art. parfumării; pl. parfumări

parfumare s. f., g.-d. art. parfumării; pl. parfumări

PARFUMARE s. v. înmiresmare.

PARFUMARE s. îmbălsămare, înmiresmare, (pop.) miresmare.