PATACĂ, patace, s. f. (Munt., Mold.) Veche monedă turcească, de argint, în trecut în circulație și în țările romînești, cu valoare de 100 de parale. V. carboavă. Bimbirică lunecă o privire, cu intenție de despreț, peste cele trei patace aruncate pe masă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 105. Scoate punga din buzunar, apoi din pungă două patace și mi le arată. CARAGIALE, O. 222.

patacă f. 1. Tr. taler austriac; 2. piesă de cinci lei: scoate din pungă două patace CAR. [V. pitac].

patácă f., pl. e saŭ și pătăcĭ (bg. peták, sîrb. pétak, pĭesă de 5 banĭ [cp. și cu it. patacca, lețcaĭe]. V. pitac 1). Munt. Fam. Pĭesă de cincĭ francĭ de argint, numită și pisică. – Cu înț. de „bumașcă” e greșit. V. carboavă, dublon, gripsor, pendar.