percolare sf [At: DN³ / Pl: ~lări / E: percola cf fr percolation] 1 Operație de extragere a unei substanțe solubile, cu ajutorul unui solvent, dintr-un amestec sau dintr-o soluție de mai multe substanțe Si: percolație. 2 Apă din precipitații împreună cu substanțele pe care le conține.

PERCOLARE s.f. 1. Operație de extragere a unei substanțe solubile, cu ajutorul unui solvent, dintr-un amestec sau dintr-o soluție de mai multe substanțe; percolație. 2. Străbatere a solului de sus în jos de către apa din precipitații împreună cu substanțele pe care le conține. [< percola, după fr. percolation].

PERCOLARE s. f. 1. extragere a unei substanțe solubile, cu ajutorul unui solvent, dintr-un amestec sau dintr-o soluție de mai multe substanțe. 2. proces de străbatere a solului de sus în jos de către apa din precipitații împreună cu substanțele pe care le conține. (după fr. percolation)

percolare s. f., g.-d. art. percolării; pl. percolări

!percolare s. f., g.-d. art. percolării; pl. percolări

percolare s. f., g.-d. art. percolării

PERCOLÁRE (după fr. {i}; {s} lat. percolo „a filtra”) s. f. 1. Operație metalurgică de extragere a unor metale sau a unor compuși ai acestora prin dizolvarea lor în lichidul care străbate masa de minereu. Se aplică în hidrometalurgia aurului, zincului, cuprului (ex. extragerea aurului prin cianurare). 2. Operație de rafinare a produselor petroliere fluide, care constă în trecerea lor prin turnuri încărcate cu absorbanți. 3. Trecerea unui fluid printr-un corp poros, de obicei în direcție descendentă. În pedologie, prin p. se realizează în laborator analiza cationilor schimbabili din sol. Ca proces natural se referă la înfiltrarea în sol a apei provenite din precipitații sau din alte surse.