11 definiții pentru peregrinare
din care- explicative DEX (4)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
Explicative DEX
PEREGRINARE, peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate; peregrinație, peregrinaj. – V. peregrina.
PEREGRINARE, peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate; peregrinație, peregrinaj. – V. peregrina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
peregrinare sf [At: NEGULICI / Pl: ~nări / E: peregrina] 1-2 (Înv) Pelerinaj (1-2). 3 Călătorie lungă prin locuri depărtate. 4 (Înv) Cutreierare, perindare dintr-un loc în altul Si: (înv) peregrinaj (3), peregrinație Cf peregrina.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PEREGRINARE, peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă, prin locuri depărtate. Ai ajuns la un liman, după ani de peregrinare. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 164. Hoinăreală. Ar fi voit să ajungă acasă, să doarmă, punînd capăt peregrinărilor. ARDELEANU, D. 167.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PEREGRINARE s.f. Acțiunea de a peregrina și rezultatul ei; rătăcire, călătorie; peregrinaj, peregrinație. [< peregrina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
peregrinare (desp. -re-gri-) s. f., g.-d. art. peregrinării; pl. peregrinări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
peregrinare (-re-gri-) s. f., g.-d. art. peregrinării; pl. peregrinări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
peregrinare s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. peregrinării; pl. peregrinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
PEREGRINARE s. peregrinație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PEREGRINARE s. v. pelerinaj.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PEREGRINARE s. peregrinație.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
peregrinare s. v. PELERINAJ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: pe-re-gri-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
peregrinare, peregrinărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: călătorie pelerinaj peregrinaj peregrinație
- Ai ajuns la un liman, după ani de peregrinare. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 164. DLRLC
- 1.1. Hoinăreală. DLRLCsinonime: hoinăreală
- Ar fi voit să ajungă acasă, să doarmă, punînd capăt peregrinărilor. ARDELEANU, D. 167. DLRLC
-
-
etimologie:
- peregrina DEX '09 DEX '98 DN