PERIPISCĂ, peripiști, s. f. (Înv.) Motiv (de proces); neînțelegere, ceartă. [Pl. și: peripiște] – Din rus. perepiska.

peripiscă sf [At: (a. 1829) FURNICĂ, ap. PAPAHAGI, C. L. / Pl: ~iști, ~iște / E: rs переписка] (Înv) 1 Corespondență legată de un litigiu, de o neînțelegere. 2 (Pex) Motiv de proces. 3 (Pex) Ceartă.

PERIPISCĂ, peripiște, s. f. (Înv.) Motiv (de proces); neînțelegere, ceartă. [Pl. și: peripiști] – Din rus. perepiska.

peripiscă f. cauză de proces (vorbă ieșită din uz): peripisca d-tale atârnă de ramul administrativ AL. [Origină necunoscută].

peripíscă f., pl. ște (rus. perepiska, corespondență, pérepis, reviziune, perepisatĭ, a transcrie. V. zapiscă). Est. Rar. Proces, reclamațiune. A te pune în peripiscă cu cineva, a intra în conflict cu cineva. V. poară.

peripiscă (înv.) s. f., g.-d. art. peripiștii; pl. peripiști

!peripiscă (înv.) s. f., g.-d. art. peripiștii; pl. peripiști

peripiscă s. f., g.-d. art. peripiștei; pl. peripiște

peripiscă, peripiști, s.f. (înv.) 1. motiv de proces; neînțelegere, ceartă. 2. corespondență (legată de un litigiu).