16 definiții pentru perpetuu

din care

Explicative DEX

PERPETUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus.

PERPETUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus.

perpetuu, ~uă a [At: MAG. IST. I, 70/12 / P: ~tu-u / Pl: ~tui, ~tue / E: lat perpetuus] 1-2 Care durează (veșnic sau) vreme îndelungată Si: continuu, etern, permanent, veșnic, (înv) perpetuai (1-2). 3 Care nu încetează Si: continuu, etern, permanent, veșnic, (înv) perpetuai (3). 4 (Spc) Care are loc pe tot restul vieții cuiva.

PERPETUU, -Ă, perpetui, -e, adj. Care nu încetează, care nu se sfîrșește niciodată; necurmat, neîntrerupt, necontenit, etern. Această perpetuă șovăire a Chiliei. HASDEU, I. V. 9. – Pronunțat: -tu-u.

PERPETUU, -UĂ adj. Neîncetat, nesfîrșit; veșnic, etern. ◊ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viață în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus].

PERPETUU, -UĂ adj. care durează veșnic sau vreme îndelungată; etern. (< lat. perpetuus)

PERPETUU ~ă (~i, ~e) Care durează la nesfârșit; cu existență nesfârșită; veșnic; etern. [Sil. -tu-u-] /<lat. perpetuus

perpetuu a. 1. care nu încetează niciodată, care durează totdeauna; 2. care se reînoiește mereu: plângeri perpetue.

*perpétuŭ, -ă adj. (lat. perpétuus). Continuŭ, fără întrerupere: un foc perpetuŭ ardea pe altaru Vesteĭ. Pe vĭață: exil perpetuŭ. Mișcarea perpetuă a uneĭ mașinĭ, mișcare care, odată începută, s’ar perpetua fără ajutoru aburuluĭ, electricitățiĭ, apeĭ saŭ alteĭ forțe, ceĭa ce, pînă acuma, nu s’a aflat. Adv. În mod perpetuŭ: focu Vesteĭ ardea perpetuŭ. V. etern.

Ortografice DOOM

!perpetuu [tuu pron. tuŭ] (desp. -tuu) / perpetuu [tuu pron. tuu] (desp. -tu-u) adj. m., pl. perpetui (desp. -tui); f. perpetuă (desp. -tu-ă), pl. perpetue (desp. -tu-e)

perpetuu (-tu-u) adj. m., pl. perpetui (-tui); f. perpetuă (-tu-ă), pl. perpetue (-tu-e)

perpetuu adj. m. (sil. -tu-u), pl. perpetui; f. sg. perpetuă (sil. -tu-ă), pl. perpetue (sil. -tu-e)

perpetuu, -uă; -ui, -ue.

Sinonime

PERPETUU adj. 1. v. continuu. 2. v. veșnic.

PERPETUU adj. 1. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. etern, nemuritor, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)

Antonime

Perpetuu ≠ încontinuu, necontinuu, temporar

Intrare: perpetuu
perpetuu adjectiv
  • silabație: -tu-u info
adjectiv (A106)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perpetuu
  • perpetuul
  • perpetuu‑
  • perpetuă
  • perpetua
plural
  • perpetui
  • perpetuii
  • perpetue
  • perpetuele
genitiv-dativ singular
  • perpetuu
  • perpetuului
  • perpetue
  • perpetuei
plural
  • perpetui
  • perpetuilor
  • perpetue
  • perpetuelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

perpetuu, perpetuăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.