pestilență sf [At: F (1867), 370 / V: (înv) ~ție, ~lin~ / Pl: ~țe / E: fr pestilence, ger Pestilenz] (Rar) 1 Boală contagioasă Si: molimă. 2 (Spc) Ciumă. 3 (Fig) Învățătură dăunătoare.

PESTILENȚĂ s.f. (Liv.) 1. Ciumă, pestă; molimă. 2. (Fig.) Învățătură, doctrină dăunătoare, periculoasă. [Cf. fr. pestilence, lat. pestilentia].

PESTILENȚĂ s. f. 1. boală contagioasă; ciumă, pestă. ◊ miros infect. 2. (fig.) învățătură dăunătoare, periculoasă. (< fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)

pestilență f. 1. pestă răspândită într’o țară; 2. fig. învățătură pernicioasă.

*pestilénță f., pl. e (lat. pestilentia). Rar. Pestă.

pestilenție sf vz pestilență

pestilință sf vz pestilență

PESTILENTĂ, pestilențe, s. f. (Rar) Ciumă, pestă.

pestilență (livr.) s. f., g.-d. art. pestilenței; pl. pestilențe

pestilență (livr.) s. f., g.-d. art. pestilenței; pl. pestilențe

pestilență s. f., g.-d. art. pestilenței; pl. pestilențe

PESTILENȚĂ s. v. ciumă, pestă.

pestilență s. v. CIUMĂ. PESTĂ.