PETIȚIE, petiții, s. f. Cerere scrisă adresată de către un cetățean sau un grup de persoane unei autorități privind drepturi, interese personale sau publice. [Var.: (înv.) petițiune s. f.] – Din fr. pétition.

petiție sf [At: CR (1830), 23¹/20 / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr pétition] 1 Expunere scrisă adresată de o persoană sau de un grup de persoane unei instituții, unei organizații, unei autorități, în care se formulează o cerere, o revendicare, o părere etc. Si: plângere, reclamație, suplică, (îvp) jalbă, (înv) rugat¹. 2 (Îs) ~ de ereditare Acțiune în justiție prin care urmașul direct își revendică succesiunea împotriva tuturor celor care se pretind moștenitori. 3 (Log; îs) ~ de principiu Sofism prin care se consideră, de la început, ca adevărat tocmai ceea ce trebuie să fie demonstrat. 4 Cerc vicios de demonstrație.

PETIȚIE, petiții, s. f. Expunere scrisă adresată de o persoană sau de un grup de persoane unei instituții, unei organizații, unei autorități, în care se formulează o cerere, o revendicare, un punct de vedere etc. [Var.: (înv.) petițiune s. f.] – Din fr. pétition.

PETIȚIE, petiții, s. f. Cerere scrisă, adresată unei. autorități. Apoi a învățat să scrie petiții la tribunal, la primărie, în toate părțile, dar zadarnic. DUMITRIU, P. F. 56. A doua zi Ion se duce cu o petiție la subprefect. CARAGIALE, O. II 44. Petiția ce v-a făcut era plină de barbarisme. NEGRUZZI, S. I 281. – Variantă:(învechit) petitiune (ALECSANDRI, T. 275) s. f.

PETIȚIE s.f. Cerere scrisă adresată unei autorități. [Gen. -iei, var. petițiune s.f. / cf. fr. pétition, lat. petitio].

PETIȚIE s. f. cerere scrisă adresată unei autorități. (< fr. petition, lat. petitio)

PETIȚIE ~i f. Cerere scrisă, de obicei colectivă, adresată unui organ al puterii de stat, în care se formulează o revendicare. [G.-D. petiției] /<fr. pétition

petițiune sf vz petiție

PETIȚIUNE s.f. v. petiție.

petiți(un)e f. 1. cerere în scris adresată unei autorități: 2. petițiune de principiu, raționament fals prin care se dă ca probă ceeace trebue probat.

*petițiúne f. (lat. petitio, -ónis, d. pétere, a cere, a ataca. V. pețesc, a-petit, com- și re-petent). Cerere scrisă adresată uneĭ autoritățĭ: a ți se pune o petițiune la dosar (a nu i se da curs). Ret. Petițiunea principiuluĭ, raționament vițios pin care considerĭ adevărat tocmaĭ ceĭa ce trebuĭe să fie demonstrat. – Ob. -íție.

petiție (desp. -ți-e) s. f., art. petiția (desp. -ți-a), g.-d. art. petiției; pl. petiții, art. petițiile (desp. -ți-i-)

petiție (-ți-e) s. f., art. petiția (-ți-a), g.-d. art. petiției; pl. petiții, art. petițiile (-ți-i-)

petiție s. f. (sil. -ți-e), art. petiția (sil. -ți-a), g.-d. art. petiției; pl. petiții, art. petițiile (sil. -ți-i-)

petiție

petiție, -ției gen. a.

PETIȚIE s. 1. cerere, (înv. și pop.) jalbă, (înv. și reg.) suplică, (prin Transilv., Maram., Mold. și Ban.) rugare, (înv.) răvaș, rugat. (A înaintat o ~ la secretariat.) 2. v. memoriu.

PETIȚIE s. 1. cerere, (înv. și pop.) jalbă, (inv. și reg.) suplică, (prin Transilv., Maram., Mold. și Ban.) rugare, (înv.) răvaș, rugat. (A înaintat o ~ la secretariat.) 2. memoriu, (înv.) memorial, tacrir. (O ~ amănunțită către direcție.)