PETRECANIE, (2, 3) petrecanii, s. f. 1. (Înv.) Moarte. ♦ (Astăzi fam.; în loc. vb.) A(-i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viața; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva). A i se face (cuiva) de petrecanie = a-i veni (cuiva) pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a(-și) căuta moartea (cu lumânarea). 2. Întâmplare, eveniment; pățanie. 3. (Înv. și reg.) Petrecere (3), chef. – Petrece + suf. -anie.

petrecanie sf [At: NEAGOE, ÎNV. 223/13 / V: (reg) ~ne / Pl: ~ii, (rar) ~cănii / E: petrece + anie] 1 (Înv) Moarte. 2 (Fam; îc) A-i face de ~ (cuiva) A omorî pe cineva. 3 (Îae) A risipi, a strica, a distruge un bun, un obiect. 4 (Îae) A cheltui tot. 5 (Îe) A-și face de ~ A se sinucide. 6 (Îe) A i se face (cuiva) de ~ A-și căuta moartea. 7 (Îae) A căuta singur primejdia. 8-9 (Înv) Petrecere (5-6). 10 (Îvp) Înmormântare. 11 (Trs) Priveghi la mort. 12-14 (Înv) Petrecere (10-11, 21). 15 (Îrg) Întâmplare. 16 (Îrg) Pățanie.

PETRECANIE, (2, 3) petrecanii, s. f. 1. (Înv.) Moarte. ♦ (Astăzi fam.; în loc. vb.) A(-i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viața; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva). A i se face (cuiva) de petrecanie = a-i veni (cuiva) pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a(-și) căuta moartea (cu lumânarea). A-și face de petrecanie = a se sinucide. 2. (Înv. și reg.) Întâmplare, eveniment; pățanie. 3. (Înv. și reg.) Petrecere (3), chef. – Petrece + suf. -anie.

PETRECANIE s. f. 1. (Familiar și popular) Petrecere. La vremea băilor să strîng și mulți streini, unde să urmează o petrecanie foarte veselă, după cum am auzit. GOLESCU, Î. 82. ♦ Ospăț organizat cu prilejul unui eveniment însemnat. S-au dus el a doaua zi să vadă petrecania fetei împăratului. SBIERA, P. 128. 2. (Învechit) Prohod de înmormîntare; p. ext. moarte. Smerenia și virtuțile episcopului Partenie erau așa lăudate, încît toți boierii țării se rugară de domn ca să-i lase lui pururea egumenia mănăstirii Snagovului, în toate zilele vieții sale, iar după petrecania lui, să nu se mai așeze alți străini. ODOBESCU, S. I 433. ◊ (Azi numai în expr.) A făcut (cuiva) de petrecanie = a omori (pe cineva), a răpune. Îl furase de cu noapte și se zorea... să-i facă de petrecanie. VLAHUȚĂ, O. AL. I 95. Să puie mîna pe hoț spre a-i face de petrecanie. ISPIRESCU, L. 375. Fratele cel mic îngheță de frică văzînd că o singură femeie a putut face de petrecanie la atîtea străji. POPESCU, B. III 63. A i se face cuiva de petrecanie = a-i veni cuiva pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a căuta moartea cu lumînarea. (Rar) A face (neobișnuit a vedea) de petrecanie unui lucru = a nimici, a distruge; a da gata. Chimiță n-a moștenit decît vreo cincizeci de mii de franci cărora le-a văzut iute, iute de petrecanie, VLAHUȚĂ, la TDRG.

PETRECANIE ~i f. înv. 1) Conducere a unui mort la groapă; înmormântare. 2) Stingere din viață; moarte. ◊ A-i face cuiva de ~ a) a omorî pe cineva; b) a bate tare pe cineva. 3) reg. fam. Petrecere mare și veselă; chef. [G.-D. petrecaniei] /petrecere + suf. ~anie

petrecanie f. 1. fam. petrecere, distracțiune; 2. petrecerea unui mort: a face cuiva de petrecanie, a-l răpune, a-l da pierzării; fam. a da cuiva pașaportul, a-l expedia.

petrecánie f. Vechĭ. Felu de vĭață (de a trece pin vĭață). Amuzament: cu petrecăniĭ trăgănînd s’aŭ veselit (Cost. I, 311). Întîmplare. Ducerea unuĭ mort la groapă. Azĭ. Iron. A face cuĭva de petrecanie, a-l omorî orĭ a-l îndepărta, a-l mătrăși. (Și despre lucrurĭ: a face de petrecanie unuĭ vin, a-l bea). V. pogrebanie.

petrecane^[1] sf vz petrecanie corectat(ă)

petrecanie (înv.) (desp. pe-tre-, -ni-e) s. f., art. petrecania (desp. -ni-a), g.-d. art. petrecaniei; (întâmplări, petreceri) pl. petrecanii, art. petrecaniile (desp. -ni-i-) (azi în: (fam.) a face de petrecanie)

petrecanie (înv.) (pe-tre-, -ni-e) s. f., art. petrecania (-ni-a), g.-d. art. petrecaniei; (întâmplări, petreceri) pl. petrecanii, art. petrecaniile (-ni-i-)

petrecanie s. f. (sil. -tre-, -ni-e), art. petrecania (sil. -ni-a), g.-d. art. petrecaniei; (întâmplări, petreceri) pl. petrecanii, art. petrecaniile (sil. -ni-i-)

a face de petrecanie expr. a omorî, a ucide.

PETRECANIE s. v. benchetuială, chef, decedare, deces, dispariție, existență, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, moarte, ospăț, petrecere, pieire, praznic, prăpădire, prăznuire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare, trai, viață, zile.

petrecanie s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. EXISTENȚĂ. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÎNTARE. MOARTE. OSPĂȚ, PETRECERE. PIEIRE. PRAZNIC. PRAPĂDIRE. PRĂZNUIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE. TRAI. VIAȚĂ. ZILE.

petrecánie, petrecanii, s.f. 1. Funeralii, înmormântare: „Există credința că, așa cum e în ziua petrecaniei, așa i-a fost și viața mortului” (Faiciuc, 2008: 324). 2. Praznic, ospăț funerar organizat de familia celui decedat și la care sunt invitați să participe neamuri, vecini, apropiați, prilej cu care se fac danii, pomene: „Tăți nuntașii stau cu clopu-n cap, nime nu-l țâpă gios, c-apoi nu-i petrecanie” (Papahagi, 1925: 318). – Din petrece + suf. -anie (DEX, MDA).

petrecanie, petrecanii, s.f. – Praznic, ospăț funerar organizat de familia celui decedat și la care sunt invitați să participe neamuri, vecini, apropiați, prilej cu care se fac danii, pomene: „Să zie la petrecan’e” (Memoria, 2001: 64). – Din petrece + suf. -anie (DEX, MDA).

petrecanie, -ii, s.f. – Praznic, ospăț funerar organizat de familia celui decedat și la care sunt invitați să participe neamuri, vecini, apropiați, prilej cu care se fac danii, pomene: „Să zie la petrecan’e” (Memoria 2001: 64). – Din petrece + -anie.