picioică sf [At: (a. 1774) IORGA, S. D. XIII, 75 / V: bi~, pârcioci ssp, pârcioși ssp, peciog sm, pecioaică, piceucă^[1], picherce, picheucă, pichiocă, picioacă, picioagă, picioance sfp, picioarcă, ~oc sm, ~ocă, ~og sm, ~ogne ssp, ~onci ssp, ~orcă, ~oucă, piclioci, pitioci ssp, putuoacă^[2], puțuoacă / Pl: ~oci, ~oce / E: mg pityoka] (Reg) 1 Cartof (Solanum tuberosum). 2 (Șîs ~ de pământ, piciocă iernatică, -icile lui Dumnezeu, piciucă porcească) Nap (Helianttrus tuberosus). corectat(ă)

PICIOICĂ, picioici, s. f. (Regional) Cartof. Vremea e tot uscată... or să se scumpească picioicile. CARAGIALE, O. VII 36. – Variantă: picioarcă s. f.

bicioaică sf vz picioică

biciocă sf vz picioică

bicioică sf vz picioică

pârcioci ssp vz picioică corectat(ă)

pârcioși ssp vz picioică corectat(ă)

pecioaică sf vz picioică

peciog sm vz picioică

pecioică^[1] sf vz picioică

piceucă sf vz picioică

picherce sf vz picioică

picheucă sf vz picioică

pichiocă sf vz picioică

pichioici^[1] ssp vz picioică corectat(ă)

picioacă sf vz picioică

picioagă sf vz picioică

picioance sfp vz picioică

picioarcă sfp vz picioică

picioc² sm vz picioică

piciocă sf vz picioică

piciog sm vz picioică

piciogne ssp vz picioică corectat(ă)

picionci ssp vz picioică corectat(ă)

piciorcă sf vz picioică

picioucă sf vz picioică

pitioci ssp vz picioică corectat(ă)

putuoacă sf vz picioică

puțoaică^[1] sf vz picioică

PICIOARCĂ s. f. v. picioică.

picioacă (picioarcă) f. Mold. Tr. cartof. [Ung. PUCSÓKA, PECSERKE (v. ciupercă)].

picéŭcă, V. picĭoacă.

picĭoácă și picĭoáĭcă f., pl. ocĭ și oĭcĭ (ung. pityóka și pucsóka, csucsorka și csicsóka, diformat din it. patata, cartof). Trans. Arg. ș. a. Cartof. – Și picéŭcă, pl. ĭ (Baĭa).

picĭoárcă (oa dift.) f., pl. e (din picioaĭcă). Trans. Gulie, nap porcesc.

picioică (reg.) (desp. -cioi-) s. f., g.-d. art. picioicii; pl. picioici

picioică (reg.) (-cioi-) s. f., g.-d. art. picioicii; pl. picioici

picioică s. f. (sil. -cioi-), g.-d. art. picioicii; pl. picioici

pecioică (-ci), s. f. – Cartof. – Var. picio(i)că, picio(r)că, pic(h)eucă. Mag. pityóka (Tiktin).

PICIOICĂ s. v. cartof, nap-porcesc, topinambur.

picioică s. v. CARTOF. NAP-PORCESC. TOPINAMBUR.

picióică, picioici, s.f. (reg.) Cartof (Solanum tuberosum L.); corompei, cloșcă, baraboi, poame de pământ: „Am o groapă cu picioici / Și țoi da și tâie-on coș” (Bilțiu, 2006: 216). – Din magh. pityoka (DEX, MDA).

picioică, picioici, s.f. – (reg.; bot.) Cartof (Solanum tuberosum L.); corompei, cloșcă, baraboi, poame de pământ (ALRRM, 1971: 440): „Am o groapă cu picioici / Și țoi da și tâie-on coș” (Bilțiu, 2006: 216). – Din magh. pityoka (DEX, MDA).

picioică, picioici, s.f. – (bot.) Cartof (Solanum tuberosum L.); corompei, cloșcă, baraboi, poame de pământ (ALR 1971: 440). Picioicari, poreclă pentru locuitorii din Costeni-Lăpuș. – Din magh. pityoka.

picioacă, picioace, s.f. (reg.) cartof.

picioarcă, picioarce, s.f. (reg.) cartof.