pielm sn [At: BIBLIA (1688), 229²/34 / V: ~emn, pe~ / Pl: ~uri / E: cf ngr πέλμα „talpă”] 1-2 (Pop) Făină de grâu, de porumb sau, rar, de alte cereale (de cea mai bună calitate) Vz: mulaș, pervă. 3 (Spc) Făină de grâu adăugată în aluatul de mălai pentru turtă. 4 Făină albă care se pune pe aluatul de pâine, ca să nu se lipească. 5 (Îe) A rămâne în sapă de lemn și în casă fără ~ A sărăci de tot. 6 (Reg) Pulbere fină de făină care se depune pe sită sau pe obiectele din moară Si: (reg) pospai. 7 (Înv) Aluat. 8 Plămădeală. 9 (Reg) Amestec subțire făcut din făină de grâu, la care se poate adăuga făină de porumb foarte fină, și din apă, cu care se ung unele aluaturi înainte de a fi băgate în cuptor Vz: muruială. 10 (Olt) Coajă de la turta de mălai formnată din amestecul descris mai sus (8).

PIELM s. n. (Regional) 1. (Și în forma piemn) Făină de grîu sau de porumb de cea mai bună calitate, Cînd pui piemn mai mult, se face mămăliga mai mare. PANN, P. V. III 28. 2. Pospai (1). – Variantă: piemn (TEODORESCU, P. P. 274) s. n.

PIELM ~uri n. pop. Făină de grâu sau de porumb de cea mai bună calitate. /Orig. nec.

*pĭelm și pĭemn n., pl. urĭ (rudă cu alb. mjel, făină, ca posac față de mosac, ș. a. Bern. 2, 36). Munt. vest. Mălaĭ, făină de popușoĭ. Marm. (pĭelm). Pospaĭ. Olt. Serbia (pelm). Făină de grîŭ amestecat cu de popușoĭ, coaja de făină de grîŭ la turta de mălaĭ. Mold. (chelm și chilmă, în Cov. (chilm), făină de grîŭ pusă în malaĭ (turtă) ca să-l facă maĭ gustos.

chelnă² sf vz pielm

pelm sn vz pielm^[1] corectat(ă)

piemn sn vz pielm

❍ CHELM 👉 PIELM.

❍ CHILM = PIELM.

piemn n. mălaiu gros măcinat (în Oltenia): când pui piemn mai mult, se face mămăliga mai mare PANN. [Origină necunoscută].

pelm, V. pĭelm.

pielm (pop.) s. n., pl. pielmuri

pielm (pop.) s. n., pl. pielmuri

pielm s. n., pl. pielmuri

piemn (piemnuri), s. n. – Făină de grîu care se amestecă cu mălai sau care servește la prăjitul cărnii. – Var. pielm, ch(i)elm, chilm(ă). Lat. pegma, din gr. πῆγμα „consistență; materie coagulată”, cf. sp. pelmazo (REW 6364; Corominas, III, 919). Legătura cu sl. pišeno „făină” (Cihac, II, 255), cu gr. πέλμα „talpă” (Tiktin) sau cu alb. mjel „făină” (Scriban) este îndoielnică. – Der. împielma (var. închelma), vb. (a amesteca făina de grîu cu cea de porumb; a îndesi, a face mai consistent); chelmeci, vb. refl. (Trans., a se îmbăta), tratament expresiv al aceluiași cuvînt.

PIELM s. v. aluat, cocă.

pielm s. v. ALUAT. COCĂ.

pielm, pielmuri, s.n. 1. (pop.) făină de grâu, de porumb etc. (de cea mai bună calitate); nulaș, pervă. 2. (reg.) pulbere fină de făină care se depune pe sită sau pe obiectele din moară; pospai. 3. (înv.) aluat, cocă; plămădeală. 4. (reg.) amestec subțire din făină de grâu și apă, cu care se ung unele aluaturi, înainte de a fi băgate în cuptor; muruială. 5. (reg.) coaja de la turta de mălai.

piemn s.n. (reg.) mălai gros măcinat.