21 de definiții pentru pisar

din care

Explicative DEX

PISAR, pisari, s. m. (în Evul Mediu, în Țările Române) Secretar (domnesc); grămătic, diac. [Var.: piser s. m.] – Din sl. pisarĭ, pol. pisarz.

pisar sm [At: (a. 1660) BUL. COM. IST IV, 18 / V: (îrg) ~iu, ~ser, ~zăr / Pl: ~i / E: slv пизарь, pn pisarz] (Înv) Funcționar de cancelarie din trecut, care copia sau întocmea acte, scrisori, documente, având adesea și alte sarcini administrative Vz calemgiu, diac, grămătic, logofăt, uricar.

PISAR, pisari, s. m. Funcționar de cancelarie însărcinat în trecut cu copierea sau redactarea unor acte, documente etc. și care adesea avea și alte sarcini administrative. [Var.: piser s. m.] – Din sl. pisarĩ, pol. pisarz.

PISAR, pisari, s. m. 1. (Învechit) Secretar (domnesc); grămătic, diac, calemgiu. V. logofăt. 2. (Familiar, cu o nuanță peiorativă) Funcționar de birou, copist. Cel mai mic [copil] e pisar. NEGRUZZI, S. I 59. – Variantă: piser (IBRĂILEANU, SP. CR. 33, GHICA, S. 518) s. m.

PISAR ~i m. înv. Slujbaș într-o cancelarie care avea în însărcinarea sa copierea și întocmirea actelor; copist; scrib. /<sl. pïsari, pol. pisarz

písar și písăr m. (pol. pizarz, rus. pisarĭ). Vechĭ. Rar. Scriitor, copist.

PISER s. m. v. pisar.

PISER s. m. v. pisar.

PISER s. m. v. pisar.

pisariu sm vz pisar

pisăr[1] sm vz pisar

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

piser sm vz pisar

pizăr sm vz pisar

pisăr m. 1. od. logofăt, scriitor de cancelarie; 2. azi, ironic (în Moldova) copist. [Slav. PISARĬ].

Ortografice DOOM

pisar (înv.) s. m., pl. pisari

pisar (înv.) s. m., pl. pisari

pisar s. m., pl. pisari

Etimologice

pisar (pisari), s. m. – Scriitor, copist. Sl. pisarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35), cf. sb., slov. pisar. Sec. XVII, înv.Der. pisanie, s. f. (inscripție), din sl. pisanije; pisărie, s. f. (birou de acte).

Enciclopedice

pisar, pisari s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu copierea sau cu întocmirea unor acte de administrație; diac, grămătic. [Var.: piser, pisăr, pisariu, pizăr s. m.] – Din sl. pisarĭ.

Argou

pisar, pisari s. m. (intl.) polițist din serviciul judiciar.

Sinonime

PISAR s. v. diac.

PISAR s. (IST.) diac, grămătic, logofăt, scrib, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din țările române.)

Regionalisme / arhaisme

pisăr, pisări, s.m. (înv. și reg.) 1. logofăt, scriitor de cancelarie. 2. copist.

Intrare: pisar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisar
  • pisarul
  • pisaru‑
plural
  • pisari
  • pisarii
genitiv-dativ singular
  • pisar
  • pisarului
plural
  • pisari
  • pisarilor
vocativ singular
  • pisarule
  • pisare
plural
  • pisarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piser
  • piserul
  • piseru‑
plural
  • piseri
  • piserii
genitiv-dativ singular
  • piser
  • piserului
plural
  • piseri
  • piserilor
vocativ singular
  • piserule
  • pisere
plural
  • piserilor
pisariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pisăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pizăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pisar, pisarisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.