PISARE s. f. Acțiunea de a pisa; pisat¹. – V. pisa.

pisare sf [At: DRLU / Pl: ~sări / E: pisa] 1 Zdrobire prin lovituri repetate cu pisălogul, cu ciocanul, pentru a transforma în praf, pastă etc. Si: pisat¹ (1), pisăgeală (1), pisoleală (1). 2 Batere în piuă a cerealelor pentru a le descoji și mărunți Si: pisat¹ (2), pisăgeală (2), pisoleală (2). 3 Mărunțire cu mașina de tocat a cărnii și a zarzavaturilor Si: pisat¹ (3). 4 Batere cu îmblăciul a plantelor, pentru a le separa de semințe Si: pisat¹ (4), pisăgeală (3), pisoleală (3). 5 Frământare cu picioarele a pământului sau a zăpezii Si: pisat¹ (5), pisăgeală (4), pisoleală (4). 6 Executare a unui dans, bătând din picioare Si: pisat¹ (6), pisăgeală (5), pisoleală (5). 7 Snopire în bătaie Si: pisat¹ (7), pisăgeală (6), pisoleală (6). 8 (Fig) Plictisire cu insistențele și repetarea acelorași lucruri Si: pisat¹ (8), pisăgeală (7), pisoleală (7).

PISARE, pisări, s. f. Acțiunea de a pisa; pisat¹. – V. pisa.

PISARE s. f. Acțiunea de a pisa; zdrobire, sfărîmare.

pisare s. f., g.-d. art. pisării

pisare s. f., g.-d. art. pisării

pisare s. f., g.-d. art. pisării; pl. pisări

PISARE s. mărunțire, pisat, sfărâmare, zdrobire. (~ unui material dur.)

PISARE s. mărunțire, pisat, sfărîmare, zdrobire. (~ unui material dur.)