PISTRUI, -UIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.^[1]

pistrui, ~e [At: PALIA (1581) / V: (reg) pestrâi a, (pop) pes~ / Pl: ~e / E: pistru + -ui] 1 a (Îrg; d. animale) Pestriț. 2 smf Animal domestic pestriț. 3 a (Rar; d. oameni) Pistruiat (1). 4 a (Rar; d. flori, ouă) Pestriț. 5 smp Pete mici, brune sau gălbui, care apar pe pielea unor oameni, sub acțiunea razelor solare sau a vântului Si: (rar) pistruială, (reg) pestriciune, pestrițătură. 6 (Pgn) Pată.

PISTRUI, -UIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.

PISTRUI¹, pistrui, s. m. (Mai ales la pl.) Pată mică brună sau gălbuie, care se formează pe obrazul (mîinile, gîtul) unor oameni, mai ales la cei blonzi sau roșcați. Dacă vreunul se lega de el că are părul roșu și pistrui pe obraz, săreați în apărarea lui. PAS, Z. I 61. Parcă îi scuturase cineva în față o bidinea de văpsea roșie, așa de mulți pistrui avea pe obraz. BART, E. 357. ♦ Fig. Pată (neagră). Trec corbii umplînd cerul de pistrui. LESNEA, A. 108. Numai ici-colo poposeau cîrduri de ciori punctînd cu pistrui negri obrazul pămîntului. REBREANU, R. I 70. – Variantă:(regional) pestrui (BASSARABESCU, V. 180) s. m.

PISTRUI ~ m. Pată mică de culoare brună-gălbuie, ce apare pe pielea unor oameni (mai ales a celor blonzi sau roșcați). /<sl. pistru

pistruie sf vz pistrui

❍ CHISTRUI = PISTRUI.

PESTRUI s. m. v. pistrui¹.

pistrúĭe și pestrúĭe f., pl. uĭ (d. pistruĭ). Pl. Pete micĭ galbene care există pe fața unor persoane, maĭ ales la Jidanĭ. – Și pistrúĭ, m., pl. tot așa: pistruiĭ (Agrb. Înt. 57). V. puchinĭ.

pistrui² s. m., pl. pistrui, art. pistruii

pistrui² s. m., pl. pistrui, art. pistruii

pistrui s. m., pl. pistrui, art. pistruii

pistrui pl.

PISTRUI s. lentigo, (rar) pistruială, (reg.) pestrițătură, pistriciune, (prin Transilv.) strelici. (Are ~ pe obraz.)

PISTRUI s. (rar) pistruială, (reg.) pestrițătură, pistriciune. (prin Transilv.) strelici. (Are ~ pe obraz.)

pistruie, adj. – (ref. la oi) Albă cu puncte roșii (sau negre) pe obraz (Latiș 1993: 80): „Și cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie” (Lenghel 1962: 235). – Din sl. pistrŭ „pestriț”.