placiditate sfs [At: PROT. – POP., N. D. / E: fr placidité] 1 Lipsă de zgomot, de agitație Si: liniște. 2 Atitudine lipsită de interes față de cineva sau ceva Si: apatie, indiferență, nepăsare. 3 Pasivitate.

PLACIDITATE s. f. Faptul de a fi placid; liniște, calm, impasibilitate, indiferență.

PLACIDITATE s.f. Faptul de a fi placid; impasibilitate; blîndețe. [Cf. fr. placidité].

PLACIDITATE s. f. faptul de a fi placid; impasibilitate; indiferență, apatie. (< fr. placidité)

PLACIDITATE f. 1) Caracter placid. 2) Atitudine pasivă; pasivitate; impasibilitate. /<fr. placidité

*placiditáte f. (lat. placiditas, -átis). Liniște, seninătate, lipsă de iritațiune: placiditatea templuluĭ științeĭ.

placiditate s. f., g.-d. art. placidității

placiditate s. f., g.-d. art. placidității

placiditate s. f., g.-d. art. placidității

PLACIDITATE s. 1. v. indiferență. 2. v. calm.

PLACIDITATE s. 1. apatie, delăsare, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~ a cuiva.) 2. calm, flegmă, imperturbabilitate. (O ~ structurală, temperamentală.)