planificare sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 3/5 / Pl: ~cări / E: planifica] 1-2 Organizare potrivit unui plan (9, 14). 3 Folosire a timpului de muncă potrivit unui plan (9). 4 Programare, organizare și conducere pe bază de plan (9). 5 Determinare a cantității de materiale, materii prime, fonduri etc. necesare unei activități pe o anumită perioadă de timp. 6 Includere într-un plan (9).

PLANIFICARE, planificări, s. f. Acțiunea de a planifica și rezultatul ei; elaborare a planurilor conform cărora urmează să fie executate anumite lucrări, activități etc. Planificarea producției. Organe de planificare.

PLANIFICARE s.f. Acțiunea de a planifica și rezultatul ei. [< planifica].

PLANIFICARE s. f. acțiunea de a planifica; activitatea de programare, organizare, coordonare a unei activități pe bază de plan. ◊ document care conține o asemenea activitate. (< planifica)

cabinet de planificare familială sint. s. (Concept introdus oficial în țara noastră după decembrie 1989) ◊ „Lângă Spitalul studențesc [s-a deschis] un cabinet de planificare familială (CPF); acest cabinet oferă gratuit studenților și elevilor cele mai variate metode contraceptive: pilule orale [...] sterilete, pilulele «de a doua zi» (după contactul sexual neprotejat).” R.l. 14 VII 93 p. 5 (din cabinet + planificare familială, după engl., fr. planning familial; PR după 1960)

planificare familială sint. s. Controlul nașterilor într-o familie ◊ „După naștere, femeia este mai motivată ca oricând pentru a folosi metodele de planificare familială. Pentru a preveni apariția unei sarcini nedorite, imediat după naștere se pot folosi mijloace contraceptive moderne, reversive. În cazul în care femeia alăptează, metodele de elecție sunt: minipilula (pilula cu progesteron), metodele de barieră (prezervativ, diafragme, spermicide), steriletul.” Z. 13 VI 95 p. 4 (trad. din engl. familial planning)

planificare s. f., g.-d. art. planificării; pl. planificări

planificare s. f., g.-d. art. planificării; pl. planificări

planificare s. f., g.-d. art. planificării; pl. planificări

PLANIFICÁRE (< planifica) s. f. Acțiunea de a planifica; activitatea de programare, organizare, coordonare a unei activități pe bază de plan. ◊ P. familială = a) (în sens larg) utilizare a diverselor metode de reglare a fecundității, destinate a evita nașteri nedorite și a determina voluntar numărul nașterilor. Comportă o întreagă gamă de activități, începând de la planificarea nașterilor și tratamentul sterilității și până la educația sexuală, sfaturi matrimoniale sau genetice; b) (în sens restrâns) utilizarea metodelor care permit evitarea nașterii nedorite (ex. contraceptivele, avortul intenționat, sterilizarea etc.). Sin. control al nașterilor. P. teritorială v. organizarea teritoriului.

PLANIFICARE s. v. programare.

PLANIFICARE s. programare. (~ cuiva la analize.)