PLEIADĂ, pleiade, s. f. 1. (La pl. art.) Grup de stele din Constelația Taurului; Cloșca-cu-Pui. 2. Grup de persoane (ilustre) cu aceleași preocupări, idei etc. 3. Totalitatea izotopilor aceluiași element chimic. ♦ Grup de elemente cu proprietăți chimice asemănătoare. [Pr.: ple-ia-] – Din fr. pléiade.

pleiadă sf [At: IST. AM. 45^r/17 / Pl: ple-ia~ / V: (înv) plea~, plia~ / Pl: ~de / E: fr pleiade] 1 (Mpl art; lsg; csc) Nor de stele din constelația Taurului Si: cloșca-cu-pui. 2 Grup de șapte poeți greci din Alexandria. 3 Grup de șapte poeți francezi din sec. XVI. 4 (Pgn) Grup de șapte. 5 Grup de oameni iluștri care activează de obicei în același domeniu și care adesea sunt legați între ei prin concepții, năzuințe sau sarcini comune. 6 (Rar) Mulțime. 7 (Rar) Totalitate. 8 (Fiz; spc) Totalitate a izotopilor unui element. 9 (Chm; spc) Ansamblu de elemente cu proprietăți chimice foarte asemănătoare. corectat(ă)

PLEIADĂ, pleiade, s. f. 1. (La pl. art.) Grup de stele din constelația Taurului; Cloșca-cu-Pui. 2. Grup de oameni care activează de obicei în același domeniu și care sunt legați între ei prin concepții și năzuințe comune. 3. Totalitatea izotopilor aceluiași element chimic. ♦ Grup de elemente cu proprietăți chimice asemănătoare. [Pr.: ple-ia-] – Din fr. pléiade.

PLEIADĂ, pleiade, s. f. 1. (La pl. art.) Grup de stele din constelația taurului constituit din șapte stele vizibile cu ochiul liber și dintr-un roi de peste două mii de stele invizibile; cloșca cu pui. 2. (La sg.) Denumire dată (în antichitate) unui grup de șapte poeți alexandrini și (în secolul al XVI-lea) unui grup de șapte poeți francezi, în frunte cu Ronsard. 3. (Astăzi) Grup de oameni iluștri care activează în același domeniu (artistic, științific, politic etc.) și care sînt legați între ei prin aceleași năzuințe sau prin concepții comune. La masa voastră frumos împodobită... o întreagă pleiadă literară se aduna odată, și marele Eminescu era un obișnuit și el. ANGHEL, PR. 12. Ce mai pleiadă de oameni tineri, talentați: poeți, critici, oameni de știință. GHEREA, ST. CR. II 98. Și poate, fără nemuritoarea pleiadă a luptătorilor de la 48, ea [Romînia] ar fi îndurat încă multă vreme dorul de libertate, de independență. DEMETRESCU, O. 162. 4. (Fiz.; învechit) Totalitatea izotopilor unui element. ♦ (Chim.) Grup de elemente chimice cu proprietăți foarte asemănătoare.

PLEIADĂ s.f. 1. (la pl.) Grup de stele din constelația Taurului. 2. (la sg.) Numele unui grup de șapte poeți greci din Alexandria și al unui grup de poeți francezi din sec. XVI. ♦ Grup de șapte; (p. ext.) grup de mai mulți oameni iluștri. 3. Ansamblul izotopilor unui element. ♦ (Chim.) Grup de elemente chimice care au proprietăți asemănătoare. [Pron. ple-ia-. / < fr. pléiade, lat. Pleiades, cf. gr. pleias – constelație de șapte stele].

PLEIADĂ s. f. 1. grup de șapte poeți greci din Alexandria; grup de poeți francezi dominat de Ronsard. ◊ grup de oameni iluștri cu aceleași concepții, preocupări etc. ◊ mulțime, totalitate. 2. ansamblul izotopilor unui element. ◊ grup de elemente chimice cu proprietăți asemănătoare. (< fr. pléiade, lat. Pleiades)

PLEIADĂ ~e f. 1) Grup de persoane remarcabile care activează în același domeniu, având concepții și scopuri comune. 2) chim. Grup de izotopi ai aceluiași element chimic. 3) la pl. art. Ansamblu de stele din constelația Taurului; Cloșca-cu-Pui. [G.-D. pleiadei; Sil. -ia-] /<fr. pléiade

*pleĭádă f., pl. e (vgr. pleiás, -ádos, fiică a Pleĭoneĭ și a luĭ Atlante. După mitologie, ele s’aŭ sinucis și aŭ fost prefăcute în șapte stele [după ceĭ de azĭ, șase] pe care Româniĭ le numesc „cloșca cu puiĭ”). Fig. Mică ceată de artiștĭ, savanțĭ orĭ oamenĭ politicĭ, cum era pleĭada poeților din Alexandria, pleĭada luĭ Ronsard, pleĭada poeților de supt Ludovic XIII ș. a.

pleadă sf vz pleiadă

pliadă sf vz pleiadă

pleiade f. pl. 1. grup de stele ce par foarte aproape unele de altele, numite de popor cloșca cu pui; 2. fig. reunire de poeți, de oameni învățați.

pleiadă (grup) s. f., g.-d. art. pleiadei; pl. pleiade

pleiadă (grup) s. f., g.-d. art. pleiadei; pl. pleiade

pleiadă (grup de oameni, ansamblu de elemente) s. f. (sil. -ia-), g.-d. art. pleiadei; pl. pleiade

pleiadă

pleiadă, -de.

PLEIÁDĂ (< fr.) s. f. 1. Grup de persoane ilustre (de obicei în număr de șapte) cu aceleași preocupări, idei etc. Prima p. era formată din șapte poeți tragici greci care au contribuit la înflorirea poeziei în perioada elenistică, sub Ptolemeu II Philadelphos: Lycophron din Chalcis, Alexandru Etolianul, Philiscos din Corcyra, Homer din Bizanț, Sosithenes din Alexandria, Sosiphanes din Syracusa și Æentides sau Dionysiades din Tars. V. Pleiada. 2. (Rar) Ansamblul izotopilor aceluiași element chimic.

PLEIADA, școală literară franceză, numită astfel după constelația omonimă, formată din șapte membri, întemeiată la mijlocul sec. 16 și condusă de poetul P. de Ronsard. Manifestul ei, semnat de J. du Bellay („Apărare și valorificare a limbii franceze”, 1549), preconiza o limbă literară și o literatură novatoare, care să utilizeze în mod creator modulul culturii greco-latine. Ceilalți membri au fost: J.A. de Baïf, R. Belleau, E. Jodelle, P. de Tyard, J. de Peletier du Mans.

PLEIADE 1. (În mitologia greacă) Cele șapte fiice ale lui Atlas și ale oceanidei Pleiona: Asteropa, Maia, Electra, Taigeta, Alcione, Celena și Meropa. Îndurerate de suferința tatălui lor, au fost metamorfozate de Zeus în stele, alcătuind constelația cu același nume. 2. Roi de stele din constelația Taurul, situat la c. 420 ani-lumină de Soare, situat într-un spațiu cu diametrul de c. 15 ani-lumină. Cu ochiul liber se văd șase, cea mai strălucitoare fiind Alciona. Descoperit în 1859. Numele popular: Cloșca cu pui.