6 definiții pentru plictisit
Explicative DEX
PLICTISIT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi.
PLICTISIT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plictisit, ~ă a [At: CARAGIALE, O. II, 95 / V: (înv) plec~ / Pl: ~iți, ~e / E: plictisi] 1 Care este cuprins de plictiseală (1). 2 Care exprimă plictiseală (1). 3 Care este dezgustat, scârbit, sătul de ceva sau de cineva. 4 Care exprimă dezgust, scârbă, lipsă de plăcere. 5 Care este enervat, agasat. 6 Supărat. 7 Deranjat. 8 (Reg) Obosit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLICTISIT, -Ă, plictisiți, -te, adj. Cuprins de plictiseală. Am forțat uși deschise, se gîndi plictisit. VORNIC, P. 189. Căpitanul, plictisit, se plimba singur pe la marginea cîmpului, departe de roata celorlalți ofițeri. SADOVEANU, O. VI 211. ♦ Care exprimă, oglindește plictiseală. Amețea cu nesfîrșitele-i întrebări pe-un domn gras, cu figura plictisită. VLAHUȚĂ, O. AL. II 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
plectisit, ~ă a vz plictisit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PLICTISIT adj. 1. sătul, săturat, scârbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit. (Om ~.) 2. v. enervat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLICTISIT adj. 1. sătul, săturat, scîrbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit. 2. agasat, enervat, iritat, sîcîit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
plictisit, plictisităadjectiv
-
- Am forțat uși deschise, se gîndi plictisit. VORNIC, P. 189. DLRLC
- Căpitanul, plictisit, se plimba singur pe la marginea cîmpului, departe de roata celorlalți ofițeri. SADOVEANU, O. VI 211. DLRLC
- Amețea cu nesfîrșitele-i întrebări pe-un domn gras, cu figura plictisită. VLAHUȚĂ, O. A. III 45. DLRLC
-
etimologie:
- plictisi DEX '98 DEX '09