plintă sf [At: NAUM, IST. ART. 173 / Pl: ~te / E: fr plinthe] 1 Piesă de lemn, de piatră, de material plastic etc. care se montează la partea de jos a pereților unei încăperi pentru a-i apăra împotriva loviturilor și a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. 2 Parte de jos a unei clădiri, a unei sobe, a unui zid, ieșită mai în afară, care formează un mic soclu. 3 Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie pe care se sprijină o coloană sau un piedestal.

PLINTĂ, plinte, s. f. 1. Bandă de lemn, piatră, mozaic etc. care se aplică la partea de jos a pereților unei încăperi, pentru a-i apăra împotriva loviturilor și a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. V. pervaz. 2. Partea de jos a unei clădiri, a unei sobe, a unui zid, ieșită mai în afară pentru a forma un mic soclu. ♦ Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie pe care se reazemă o coloană sau un piedestal.

PLINTĂ s.f. 1. Partea inferioară a unei coloane, a unui zid, care iese în afară; soclu, piedestal. 2. Fîșie de lemn, de piatră etc. așezată în partea inferioară a pereților unei camere pentru a feri pereții de lovituri și umezeală și pentru a astupa rostul dintre pardoseală și perete. [< fr. plinthe, lat. plinthis, cf. gr. plinthos].

PLINTĂ s. f. 1. mic soclu, în afară, la partea inferioară a unei clădiri, a unui zid etc. 2. fâșie de mozaic, de piatră la partea inferioară a pereților unei camere, care ferește pereții de lovituri și umezeală. 3. bloc paralelipipedic pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. (< fr. plinthe)

PLINTĂ ~e f. 1) Piesă îngustă, mai ales din scândură, confecționată special, care se fixează de-a lungul peretelui unei încăperi pentru a acoperi deschizătura dintre perete și podea; pervaz. 2) Partea de jos a unei construcții (zid, sobă etc.) ieșită în afară. /<fr. plinthe

plintă s. f., g.-d. art. plintei; pl. plinte

plintă s. f., g.-d. art. plintei; pl. plinte

plintă s. f., pl. plinte