11 definiții pentru pluguleț
din care- explicative DEX (4)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
Explicative DEX
PLUGULEȚ, plugulețe, s. n. (Rar) Plugușor. – Plug + suf. -uleț.
pluguleț sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: plug + -uleț] 1-2 (Șhp) Plugușor (1-2). 3-4 (Pop) Plugușor (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLUGULEȚ, plugulețe, s. n. Plugușor. – Plug + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PLUGULEȚ, plugulețe, s. n. 1. Plugușor (1). Plugulețul meu nebun, Cum te prefăcuși în tun! Vezi așa mai pot ara, Să mai scap de angara, Să scăpăm de ciocoime, Să trăim și noi mai bine. STANCU, D. 9. În scurtă vreme, ajunse fruntaș al salului, după hărnicia lui, cu vitișoare, cu pluguleț. ISPIRESCU, L. 210. 2. Plugușor (2). Băieții se prinseră tovarăși pentru colind și pentru pluguleț. SANDU-ALDEA, D. N. 171.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
pluguleț (rar) s. n., pl. plugulețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pluguleț (rar) s. n., pl. plugulețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pluguleț s. n., pl. plugulețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
PLUGULEȚ s. (TEHN.) plugușor, (reg.) pluguț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLUGULEȚ s. (TEHN.) plugușor, (reg.) pluguț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLUGULEȚUL s. art. v. plugușorul.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plugulețul s. art. v. PLUGUȘORUL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pluguleț, plugulețesubstantiv neutru
-
- Plugulețul meu nebun, Cum te prefăcuși în tun! Vezi așa mai pot ara, Să mai scap de angara, Să scăpăm de ciocoime, Să trăim și noi mai bine. STANCU, D. 9. DLRLC
- În scurtă vreme, ajunse fruntaș al salului, după hărnicia lui, cu vitișoare, cu pluguleț. ISPIRESCU, L. 210. DLRLC
- Băieții se prinseră tovarăși pentru colind și pentru pluguleț. SANDU-ALDEA, D. N. 171. DLRLC
-
etimologie:
- Plug + -uleț. DEX '09 DEX '98