plăcut, ~ă a [At: (a. 1692) GCR I, 301/17 / Pl: ~uți, ~e / E: plăcea] 1 Care produce o impresie favorabilă Si: (înv) ogodit¹, (reg) omenos, pâșin. 2 Care produce un sentiment de delectare, de mulțumire, de satisfacție. 3 Care este pe placul cuiva. 4 (Spc; d. oameni sau înfățișarea lor) Atrăgător. 5 (Spc; d. oameni sau înfățișarea lor) Simpatic. 6 Gustos. 7 Apetisant. 8 Care este pe voia, în asentimentul cuiva. 9 Care este pe gustul cuiva.

PLĂCUT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place (1); agreabil, simpatic. Vorbele ei mieroase, versul ei plăcut, de pare că te ungea la inimă, nu altceva, zăpăcise oarecum pe bietul fecior. ISPIRESCU, L. 37. Și așa au băut amîndoi înainte povestindu-și unul altuia lucruri plăcute. CARAGIALE, O. III 64. Cînd ai ști tu cît simțirea-ți și privirea-nduioșată, Cît te face de plăcută și de demnă de iubit. EMINESCU, O. I 464.

plăcut a. care face plăcere, ce convine gustului.

plăcút, -ă adj. (d. a plăcea). Care place ochilor, auzuluĭ, gustuluĭ: față, voce, mîncare plăcută. Adv. Privighetoarea cîntă plăcut.

UTILE DULCI (lat.) = Folositorul plăcut. Cutare știe să împletească în scrisul său utile dulci.

2) plac, plăcut, a plăcea v.intr. (lat. placére, it. piacére, pv. pg. plazer; fr. plaisir, plăcere, plaire, a plăcea; sp. placer). Îs plăcut, cauzez plăcere: a plăcea cuĭva, îmĭ plac bucátele, vorbele, cărțile. V. tr. Îmĭ place cineva (Munt.): l-a văzut și l-a plăcut. (Maĭ elegant: ĭ-a plăcut).

DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor.

SUAVE, MARI MAGNO... (lat.) ce plăcut e când marea umflată... Lucrețiu, „De rerum natura”, II, 1. E plăcut să privești furtunile de pe țărm.. Potrivit doctrinei epicureice e bine să contempli situații primejdioase stând deoparte.

a gâdila în mod plăcut auzul (cuiva) expr. 1. a da o veste bună (cuiva). 2. a linguși (pe cineva).

PLĂCUT adj., adv. 1. adj. v. gustos. 2. adj. v. simpatic. 3. adj. agreabil, drăguț, estetic, frumos. (Un aspect ~.) 4. adj. v. încântător. 5. adj. v. îmbietor. 6. adj. v. agreabil. 7. adj. agreabil, (reg.) omenos, pâșin, (înv.) ogodit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 8. adj. agreabil, amuzant, antrenant, distractiv, drăguț. (Spectacol ~.) 9. adj. v. atractiv. 10. adj. agreabil, (fig.) savuros. (Efecte comice ~.) 11. adv. agreabil, bine. (A fost ~ în concediu.)

PLĂCUT adj., adv. 1. adj. apetisant, bun, delicios, gustos, îmbietor, savuros, suculent, (rar) pofticios, (arg.) mișto. (O mîncare, o cină ~.) 2. adj. agreabil, nostim, simpatic, (înv. și pop.) nurliu. (Un om ~.) 3. adj. agreabil, drăguț, estetic, frumos. (Un aspect ~.) 4. adj. desfătător, încîntător, mîngîietor, (înv.) mîngîios. (Un peisaj ~.) 5. adj. atrăgător, îmbietor, primitor. (Ținuturi ~.) 6. adj. agreabil, atrăgător, prietenos. (Un interior ~.) 7. adj. agreabil, (reg.) omenos, pîșin, (înv.) ogodit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 8. adj. agreabil, amuzant, distractiv, drăguț. (Spectacol ~.) 9. adj. atractiv, atrăgător. (O manifestare ~.) 10. adj. agreabil, (fig.) savuros. (Efecte comice ~.) 11. adv. agreabil, bine. (A fost ~ în concediu.)

Plăcut ≠ dezagreabil, displăcut, neplăcut

Dulce et decorum est pro patria mori (lat. „Dulce și frumos este să mori pentru patrie”) – Horațiu (Ode, III, 2, 13). Acest vers a devenit un îndemn, învestit cu marea autoritate a poetului, adresat de obicei tinerilor ce plecau pe cîmpul de luptă, spre a le stimula curajul războinic și a le insufla spiritul de sacrificiu al strămoșilor. LIT.

Iucundi acti labores (lat. „Lucrările terminate sînt plăcute”) – maximă care poartă semnătura lui Cicero în De finibus... (II, 32, 105). Se adresează ca un îndemn celor ce obișnuiesc să execute treburile pe jumătate, să nu-și îndeplinească sarcinile pînă la sfîrșit. LIT.

Lucri bonus est odor ex re qualibet (lat. „E plăcut mirosul cîștigului, de oriunde ar veni”) – citat din Iuvenal. Vezi expresia: Banul n-are miros. LIT.

Utile dulci (lat. „Utilul și plăcutul”) – Horațiu, Arta poetică, ultimele cuvinte din versul 343: Omne tulit punctum qui miscuit utile dulci („Toate sufragiile pentru cel ce îmbină folositorul cu plăcutul”). Horațiu explică limpede: Poeții sau învață sau vor să desfăteze Sau vor de-odată a spune și bune și plăcute. Dar fii scurt în precepte, căci lucrul grabnic spus Se-ntipărește-n inimi și prinde rădăcină. Din pieptul plin prisosul îndată se revarsă. P-acela toți l-aplaudă ce știe a uni frumosul cu utilul. Horațiu folosește formula: Omne tulit punctum, (a obține toate punctele, adică toate sufragiile), după obiceiul electoral de atunci. Cînd votau comițiile și se constatau voturile, sub numele fiecărui candidat, care era strigat de pe vot, se punea un punct; a strînge toate punctele însemna deci a obține toate sufragiile, aprobarea tuturor. Astăzi, cînd vrem să spunem că utilul și plăcutul trebuie să meargă mînă în mînă, nu se citează decît sfîrșitul versului horațian, care rezumă întreaga idee în două cuvinte: Utile dulci. LIT.