PLĂSMUI, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice.^[1] [Var.: plăzmui vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.

plăsmui² v vz plăzni^[1] block

plăsmui¹ vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ăzm~, (înv) plăsnui, ples~ / Pzi: ~esc / E: plasmă¹ + -ui] (Fșa; înv; liv) 1 (Fig) A da înfățișare, formă Si: (rar) a plăsmi (1). 2 (Fig) A da viață, ființă Si: a plăsmi (2). 3 A alcătui. 4 A crea. 5 A imagina lucruri închipuite, inexistente în realitatea concretă, neadevărate Si: a născoci, a scorni. 6 (Fig) A falsifica.

PLĂSMUI, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice.^[1] [Var.: plăzmui vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.

PLĂSMUI, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a da ființă. Cît de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu!... Aș vrea să plîng de fericit. Că pot să văd ce-ai plăsmuit! COȘBUC, P. I 176. 4 Refl. pas. Numai în această Italie a putut să se plăsmuiască «Divina Comedia». GHEREA, ST. CR. II 75. 2. A inventa, a născoci, a scorni. Și-au adus aminte de întîmplări trecute și au plăsmuit întîmplări viitoare. C. PETRESCU, C. V. 372. Un mincinos vestit De la sine așa mare minciună a plăsmuit. PANN, N. H. 76. 3. A falsifica. A venit însă vremea... să facem lumină, arătînd nu numai că sînt mincinoase acele cărți, dar dovedind cine le-a plăsmuit, ca să-și ieie pedeapsa. SADOVEANU, Z. C. 240.

A PLĂSMUI ~iesc tranz. 1) A produce în urma unui efort (fizic sau intelectual) susținut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, gânduri) A-și reprezenta în minte; a-și schița în gând; a urzi; a plămădi. 3) (acțiuni, adevăruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenționat; a contraface; a falsifica. /Din plasmă

plăsmuì v. 1. a crea: închipuirea își plăsmuește vedenii cobitoare OD.; 2. a inventa (cu o nuanță de fals). [Din învechitul plasmă, creatură = gr. mod. PLASMA].

plăsnui v vz plăsmui¹

plăzmui v vz plăsmui¹

plesmui v vz plăsmui¹

plăzmuĭésc v. tr. (ngr. și vgr. plásma, creatură, d. vgr. plásso, creez, inventez. V. plastic). Creez, inventez. Inventez, ticluĭesc, falsific: a plăzmui o mincĭună, un certificat.

plăsmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, 3 sg. plăsmuiește, imperf. 1 plăsmuiam; conj. prez. 1 sg. să plăsmuiesc, 3 să plăsmuiască

plăsmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, imperf. 3 sg. plăsmuia; conj. prez. 3 să plăsmuiască

plăsmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, imperf. 3 sg. plăsmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. plăsmuiască

plăsmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, conj. plăsmuiască)

plăsmuesc, -uiam 1 imp.

PLĂSMUI vb. 1. a afla, v. inventa. 2. v. scorni. 3. v. alcătui. 4. v. falsifica.

PLĂSMUI vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a inventa, a născoci, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoate, a stîrni, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a țese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuți. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) 3. a alcătui, a concepe, a întocmi, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecție de folclor.) 4. a contraface, a falsifica. (A ~ un document.)