poșircă sf [At: CIHAC, II, 280 / V: (reg) pojdârcă, ~șarcă, ~șârcă, ~șercă, ~șoarcă, pușoarcă / Pl: ~rci / E: ns cf pișa] 1 (Reg) Prune fermentate în vederea distilării țuicii. 2 (Reg) Drojdie rămasă de la distilarea țuicii. 3 (Olt; îf poșercă) Fiertură făcută din semințe de dovleac sau de cânepă pisate mărunt și cernute. 4 (Reg) Lapte de bou. 5 (Fam) Băutură alcoolică slabă. 6 (Fam) Băutură alcoolică de proastă calitate Si: (reg) holeră, liur, poașcă², zemură 7 (Pex, rar) Apă murdară.

POȘIRCĂ s. f. Băutură alcoolică slabă și de proastă calitate. Găsești la cîrciumă spirt de păpușoi ori vin adus mai dinspre munte – poșircă. STANCU, D. 50. Ne căra, prin cine știe ce fund de mahala, să ne cătrănească cu vreo poșircă mucegăită și tulbure. M. I. CARAGIALE, C. 60. – Variantă: poșîrcă (DELAVRANCEA, O. II 291) s. f.

POȘIRCĂ ~ci f. pop. fam. Băutură alcoolică slabă și de proastă calitate. /Orig. nec.

poșircă f. terciul prunelor fierte din care s’a scos țuica. [Origină necunoscută].

poșírcă f., pl. ĭ (met. din pișorcă, d. a se pișa, pișat). Vest. Ceĭa ce rămîne din prunele ferte. Rachiŭ saŭ vin prost, bulearcă, tîșpoacă. – În est rar poșoarcă, poșarcă. V. posleț.

bușoarcă sf vz poșircă

pojdârcă sf vz poșircă

poșarcă sf vz poșircă

poșârcă sf vz poșircă

poșercă sf vz poșircă

poșoarcă sf vz poșircă

pușoarcă sf vz poșircă

❍BOȘIRCĂ sf. Trans. BORHOT1 [comp. POȘIRCĂ]

poșircă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. poșircii; pl. poșirci

!poșircă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. poșircii; pl. poșirci

poșircă s. f., g.-d. art. poșircii; pl. poșirci

poșircă, -ci.

poșircă, poșirci s. f. (pop.) băutură alcoolică slabă și de proastă calitate

POȘIRCĂ s. (reg.) holercă, poașcă, spălătură, țâșpoacă, vurt, (Mold. și Transilv.) leoarcă, (Transilv.) liur, (Mold.) liurcă. (A băut o ~.)

POȘIRCĂ s. (reg.) holercă, poașcă, spălătură, țîșpoacă, vurt, (Mold. și Transilv.) leoarcă, (Transilv.) liur, (Mold.) liurcă. (A băut o ~.)

poșírcă, poșirci, s.f. (fam.) Băutură alcoolică slabă sau de proastă calitate. – Et. nec. (DEX).

poșircă, poșirci, s.f. – (fam.) Băutură alcoolică slabă sau de proastă calitate. – Et. nec. (Șăineanu, DEX).