opțiuni
  • info

13 definiții pentru poceală

din care

Explicative DEX

POCEALĂ, poceli, s. f. 1. Urâțenie fizică, sluțenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). 2. (Pop.) Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eală.

POCEALĂ, poceli, s. f. 1. Urâțenie fizică, sluțenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). 2. (Pop.) Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eală.

poceală sf [At: CARAGIALE, O. II, 355 / Pl: ~eli / E: poci1 + -eală] 1 (Pfm) Urâțenie fizică Si: hidoșenie, sluțenie. 2 (Arg; îe) A lua la ~ pe cineva A bate foarte tare pe cineva, desfigurându-l. 3 (Mtp) Boală la oameni, provocată de duhuri rele, ființe imaginare, de obicei cu deformări fizice, hemoragii, paralizie etc. Si: (pop) pocit1 (1). 4 (Pop; spc) Epilepsie. 5 (Pfm) Bătaie dată cuiva.

POCEALĂ, poceli, s. f. Faptul de a fi pocit; sluțenie, urîțenie. Domnița, gîndindu-se bine la statornicia tînărului, la bunele lui daruri și la frumoasele lui purtări, nu i-a mai luat seama la poceala trupului și la sluțenia chipului. CARAGIALE, S. N. 287.

poceálă f. Acțiunea de a poci. Starea ființeĭ saŭ lucruluĭ pocit (uricĭune).

Ortografice DOOM

poceală (pop.) s. f., g.-d. art. pocelii; pl. poceli

poceală (pop.) s. f., g.-d. art. pocelii; pl. poceli

poceală s. f., g.-d. art. pocelii; pl. poceli

Argou

a lua la poceală expr. a bate foarte tare pe cineva desfigurîndu-l.

Sinonime

POCEALĂ s. v. urâțenie.

POCEALĂ s. v. epilepsie, paralizie.

POCEALĂ s. diformitate, hîdoșenie, sluțenie, urîciune, urîțenie, (rar) sluție, (pop.) hîzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.)

poceală s. v. EPILEPSIE. PARALIZIE.

Regionalisme / arhaisme

pocéală, s.f. v. pocitură.

Intrare: poceală
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poceală
  • poceala
plural
  • poceli
  • pocelile
genitiv-dativ singular
  • poceli
  • pocelii
plural
  • poceli
  • pocelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poceală, pocelisubstantiv feminin

  • 1. Urâțenie fizică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sluțenie urâțenie
    • format_quote Domnița, gîndindu-se bine la statornicia tînărului, la bunele lui daruri și la frumoasele lui purtări, nu i-a mai luat seama la poceala trupului și la sluțenia chipului. CARAGIALE, S. N. 287. DLRLC
    • chat_bubble argou; argotic A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). DEX '09 DEX '98
      sinonime: bate
  • 2. popular Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Poci + -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.