9 definiții pentru ponegrire
Explicative DEX
PONEGRIRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – V. ponegri.
PONEGRIRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – V. ponegri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ponegrire sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 153 / Pl: ~ri / E: ponegri] 1 (Înv) Înnegrire. 2 Punere cu rea-credință a cuiva sau a manifestărilor lui într-o lumină defavorabilă Si: defăimare, calomniere, denigrare, (rar) ponegreală, (îvp) hulire, (înv) ocărâre. 3 Bârfire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONEGRIRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a ponegri și rezultatul ei; bîrfire, defăimare. Un om care iubește își varsă focul împotriva iubitei sale... exagerînd în ponegrire, cum exagerase înainte în idealizare. GHEREA, ST. CR. I 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
ponegrire (desp. -ne-gri-) s. f., g.-d. art. ponegririi; pl. ponegriri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ponegrire (-ne-gri-) s. f., g.-d. art. ponegririi; pl. ponegriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ponegrire s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. ponegririi, pl. ponegriri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
PONEGRIRE s. v. calomniere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PONEGRIRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Ponegrire ≠ glorificare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: po-ne-gri-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ponegrire, ponegririsubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) ponegri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bârfire calomniere defăimare ponegreală antonime: glorificare
- Un om care iubește își varsă focul împotriva iubitei sale... exagerînd în ponegrire, cum exagerase înainte în idealizare. GHEREA, ST. CR. I 153. DLRLC
-
etimologie:
- ponegri DEX '98 DEX '09