pontificat sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr pontificat, lat pontificatus] 1 Demnitate de pontif (2). 2 (Spc) Demnitate de papă Si: papalitate. 3-4 Perioadă cât cineva exercită pontificatul (1-2).

PONTIFICAT, pontificate, s. n. Demnitatea de papă; perioadă de timp în care un papă își exercită funcția.

PONTIFICAT s.n. Demnitatea de pontif, de papă; timpul cît un papă deține această demnitate. [< fr. pontificat].

PONTIFICAT s. n. demnitate de pontif, de papă; papalitate. (< fr. pontificat, lat. pontificatus)

PONTIFICAT ~e n. 1) Funcție de pontif sau de papă; papalitate. 2) Durata de executare a unei astfel de funcții. /<fr. pontificat, lat. pontificatus

pontificat n. 1. demnitate de mare pontifice, de Papă; 2. timpul cât își exercită autoritatea.

*pontificát n., pl. e (lat. pontificatus). Demnitatea de pontifice saŭ de papă: a fi înălțat la pontificat. Exercițiu puteriĭ pontificale: pontificatu luĭ Piu IX fu foarte lung.

pontificat s. n., pl. pontificate

pontificat s. n., pl. pontificate

pontificat s. n., pl. pontificate

PONTIFICAT s. v. papalitate.

pontificat s. v. PAPALITATE.