16 definiții pentru porunceală
din care- explicative DEX (10)
 - ortografice DOOM (4)
 - sinonime (2)
 
Explicative DEX
PORUNCEALĂ, porunceli, s. f. (Pop.; în loc. adj. și adv.) De (sau pe după) porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mântuială; b) de (sau pe, după) comandă. [Var.: (reg.) poronceală s. f.] – Porunci + suf. -eală.
porunceală sf [At: (a. 1560) GCR I, 3/30 / V: (pop) ~ron~, (îrg) ~rân~[1] (Pl și: ~cele) / Pl: ~celi / E: porunci + -eală] 1 (Pop) Poruncă (1). 2-3 (Îljv) De (sau pe, după, reg, în) ~ (Care este) făcut la sau pe, după indicațiile, dorințele etc. cuiva. 4-5 (Îal) (Care este) făcut din ordin. 6-7 (Care este) acceptat din ordin. 8-9 (Îal) (Impus) cu forța. 10-11 (Îal) (Făcut) în silă. 12 (Înv) Poruncă (10). corectat(ă)
- În original, ambele variante sunt accentuate incorect: ~ron~ și ~rân~ — LauraGellner
 
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
PORUNCEALĂ s. f. (Pop.; în loc. adj. și adv.) De (sau pe, după) porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mântuială; b) de (sau pe, după) comandă. [Var.: (reg.) poronceală s. f.] – Porunci + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de oprocopiuc
 - acțiuni
 
PORUNCEALĂ s. f. (Mai ales în loc. adj. și adv.) De porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mîntuială. Socotelile de măsurătoare... ale inginerilor străini care făceau treaba de porunceală și plecau p-aci încolo. La TDRG. Astă prosodie de porunceală se făcu cu atît mai greu cu cît fiecare inventă o etimologie și o tecnologie proprie. NEGRUZZI, S. I 347. Pot să te întreb, tată, cine este acel soț de porunceală? FILIMON, la TDRG; b) de (sau la) comandă. Lumînările se fac de porunceală pe înălțimea mirilor. SEVASTOS, N. 232. De-aș avea-ncai darul să scriu de porunceală. ALEXANDRESCU, M. 255. Pe (sau după) porunceală = după (sau la) comandă. Acele păpuși... se găseau gata sau se făceau pe porunceală. M. I. CARAGIALE, C. 132. Nu izbutise a face furca după porunceală. ISPIRESCU, L. 91. – Variantă: (regional) poronceală (ALECSANDRI, T. 881) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
PORUNCEALĂ ~eli f. pop. v. A PORUNCI. ◊ De ~ a) din porunca cuiva; b) fără tragere de inimă; impus cu forța. După ~ la comandă. /a porunci + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
porunceală f. comandă: lucru de porunceală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
porunceálă f., pl. elĭ. Acțiunea. Vechĭ. Poruncă. Azĭ. Comandă dată unuĭ meseriaș ca să-țĭ facă ceva: haĭnele de porunceală vin maĭ bine de cît cele gata.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
PORONCEALĂ s. f. v. porunceală.
- sursa: DEX '09 (2009)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
PORONCEALĂ s. f. v. porunceală.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de oprocopiuc
 - acțiuni
 
PORONCEALĂ s. f. v. porunceală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
porânceală sf vz porunceală
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
poronceală sf vz porunceală
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
porunceală (pop.) s. f., g.-d. art. poruncelii; pl. porunceli
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
!porunceală (pop.) s. f., g.-d. art. poruncelii; pl. porunceli
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
porunceală s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
porunceală
- sursa: MDO (1953)
 - adăugată de Ladislau Strifler
 - acțiuni
 
Sinonime
PORUNCEALĂ s. v. dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
porunceală s. v. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. ÎNVĂȚĂTURĂ. NORMĂ. ORDIN. PORUNCĂ. PRECEPT. PRINCIPIU. REGULĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F57)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|    substantiv feminin (F57)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  porunceală, poruncelisubstantiv feminin  
 -  De (sau pe, după) porunceală = (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța. DEX '09 DLRLC
-  Astă prosodie de porunceală se făcu cu atît mai greu cu cît fiecare inventă o etimologie și o tecnologie proprie. NEGRUZZI, S. I 347. DLRLC
 -  Pot să te întreb, tată, cine este acel soț de porunceală? FILIMON, la TDRG. DLRLC
 
-  (Făcut) în silă, de mântuială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-  Socotelile de măsurătoare... ale inginerilor străini care făceau treaba de porunceală și plecau p-aci încolo. La TDRG. DLRLC
 
 -  
 
 -  
 -  De (sau pe, după) porunceală = de (sau pe, după) comandă. DEX '09 DLRLC
-  Lumînările se fac de porunceală pe înălțimea mirilor. SEVASTOS, N. 232. DLRLC
 -  De-aș avea-ncai darul să scriu de porunceală. ALEXANDRESCU, M. 255. DLRLC
 -  Acele păpuși... se găseau gata sau se făceau pe porunceală. M. I. CARAGIALE, C. 132. DLRLC
 -  Nu izbutise a face furca după porunceală. ISPIRESCU, L. 91. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  Porunci + -eală. DEX '09 DEX '98
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.