POSTORONCĂ, postoronci, s. f. (Reg.) 1. Funie, lanț sau curea legate de crucea căruței și de hamuri, cu ajutorul cărora calul trage vehiculul; funie sau lanț care leagă leuca de carâmb. 2. Epitet dat unui om de nimic. – Din ucr. poštoronok.

postoroncă sf [At: DAMÉ, T. 11 / V: ~oacă, ~oancă, ~râncă, ~runcă, poșt~ / Pl: ~nci / E: ucr посторонок, rs посторонка] (Reg) 1 Funie, lanț sau curea legată de crucea căruței și de hamuri, cu ajutorul cărora calul trage vehiculul. 2 Funie sau lanț care leagă leuca de carâmbul căruței. 3 Curea, funie sau vergea de fier care ține legat capătul osiei unei căruțe de hulubă. 4 (Pgn) Funie. 5 Ștreang. 6 Epitet dat unui om de nimic Vz lichea, pușlama, secătură. 7 Epitet dat unui om zgârcit Vz avar, harpagon, zgârcit. 8 Epitet dat unui om care vorbește pe nas Vz fonf, fonfăit.

POSTORONCĂ, postoronci, s. f. (Reg.) 1. Funie, lanț sau curea legate de crucea căruței și de hamuri, cu ajutorul cărora calul trage vehiculul; funie sau lanț care leagă leuca de carâmb. 2. Epitet dat unui om de nimic, bun de spânzurătoare. – Din ucr. poštoronok.

POSTORONCĂ, postoronce, s. f. (Mold.) 1. (De obicei la pl.) Nume dat funiilor (lanțurilor sau curelelor) legate de orcicul căruței și de hamuri cu ajutorul cărora calul trage vehiculul (v. șleau); funie sau lanț care leagă leuca la carîmb. 2. Fig. Om șmecher; lichea, pungaș. Postoronca de dascălul Simeon Fosa din Țuțuieni, numai pentru că vorbește mai în tîlcuri decît alții și sfîrcîiește toată ziua la tabac, cere cîte trei husăși pe lună. CREANGĂ, A. 16.

POSTORONCĂ ~ci f. 1) Parte a hamului constând dintr-o funie sau curea groasă (mai rar lanț), care se prinde la orcicul unui vehicul cu tracțiune animală; șleau. 2) fig. Persoană fără caracter de care se folosesc alții. /<ucr. postoronok

postoróncă și -rúncă f., pl. ĭ, și -roáncă, pl. e (rut. postorónk și -rónok, rus. postrómka, d. storoná, vsl. strana, lature. V. strană). Est. Curea, funie, sîrmă orĭ vergea de fer care ține legat capătu osiiĭ (bucșa) de hlubă. Fig. Om zgîrcit. V. rîncă și lambă.

postorâncă sf vz postoroncă

postoroacă sf vz postoroncă

postoroancă sf vz postoroncă

postoruncă sf vz postoroncă

poștoroncă sf vz postoroncă

postoroancâ f. Mold. 1. funia cu care se leagă leuca de carâmbul carului; 2. fig. dârloagă: postoroanca de dascălul Simeon CR. [Tulcea postoruncă = rut. POSTORONOK, ștreang (lit. de alături)].

postoroncă (reg.) s. f., g.-d. art. postoroncii; pl. postoronci

postoroncă (reg.) s. f., g.-d. art. postoroncii; pl. postoronci

postoroncă s. f., g.-d. art. postoroncii; pl. postoronci

postoroancă (postoroance), s. f. – Bară de fier care leagă osia carului de hulubă. Rut. postoronok „latură” (Tiktin). În Mold.

POSTORONCĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.

postoroncă s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.

POSTOROANCĂ s. v. râncă.

postoroancă s. v. RÎNCĂ.