POTICĂ¹, potici, s. f. (Reg.) Farmacie. – Din magh. patika.

potică² sf [At: CLEMENS, ap. DLR / V: păt~ / Pl: ~ici / E: mg patika] (Trs) 1 Farmacie. 2 (Pex) Medicamente cumpărate dintr-o farmacie.

potică¹ sf [At: VAIDA, CHEST. II, 101/385 / Pl: ~ici / E: mg patics] (Mgm; Trs) Gard de nuiele, care servește la construcția pereților la casele țărănești.

POTICĂ¹, potici, s. f. (Reg.) Farmacie. – Din magh. patika.^[1]

POTICĂ², potici, s. f. (Maghiarism în Transilv.) Farmacie. Tu, potică, să trăiești, Că pe multe rumenești. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 198. Te mînă la potică, Să-i aduci leacuri de frică. MAT. FOLK. 966.

2) potícă f., pl. ĭ (germ. apotheke, farmacie. V. potecăraș). Trans. Pop. Farmacie.

pătică sf vz potică²

potică (farmacie) (reg.) s. f., g.-d. art. poticii; pl. potici

potică (farmacie) (reg.) s. f., g.-d. art. poticii; pl. potici

potică (farmacie) s. f., g.-d. art. poticii; pl. potici

potică (potici), s. f. – (Trans.) Farmacie. – Var. apotecă. Germ. Apotheke; cf. sp. botica. – Der. poticăraș (var. potecăraș, apotecar), s. m. (farmacist).

POTICĂ s. v. farmacie.

potică s. v. FARMACIE.

potică¹, potici, s.f. (reg.) un fel de leasă, de gard de nuiele, care servește la construcția pereților la casele țărănești.

potică, potici, s.f. (reg.) Farmacie: „Cine iubește și lasă, / Dă-i, Doamne, potică-n casă” (Calendar, 1980: 85). – Din magh. patika „farmacie” (DEX, MDA); din germ. Apotheke (Scriban, DER).

potică, potici, s.n. – (reg.) Farmacie: „Cine iubește și lasă, / Dă-i Doamne, potică-n casă” (Calendar, 1980: 85). – Din magh. patika „farmacie” (DEX, MDA); din germ. Apotheke (< lat. apotheca) (Scriban, DER).

potică, -i, s.n. – Farmacie: „Cine iubește și lasă, / Dă-i Doamne, potică-n casă” (Calendar 1980: 85). – Din germ. Apotheke (< lat. apotheca).