DEGETĂRUȚ, degetăruți, s. m. Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, în formă de clopot, dispuse câte 1-8 în vârful tulpinii, care crește în regiunile muntoase (Soldanella montana). – Degetar + suf. -uț.

POTIRAȘ¹, potirașe, s. n. 1. Diminutiv al lui potir. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre-violete, răspândită în regiunile muntoase (Soldanella major). – Potir + suf. -aș.

POTIRAȘ² s. m. v. poteraș.

degetăruț s. m., pl. degetăruți

potiraș s. n., pl. potirașe

SOLDANELLA L., SOLDANELA, DEGETĂRUȚ, fam. Primulaceae. Gen originar din Europa, 6 specii, erbacee, pînă la 20 cm înălțime. Tulpini fără frunze, scapi- forme. Frunze radiculare, lung-pețiolate, groase, rotund-cordiforme sau reniforme, nedentate. Flori pendente, albastre-violete, roz-albe (corolă și caliciul cu cîte 5 crestături pînă la mijloc, corolă campanulat-infundibuliformă cu laciniile drepte sau întinse, de mai multe ori crestate, mai lungă decît caliciul, stamine scurte, intercalate la baza florii), dispuse în vîrful unor pedunculi delicați, 1 sau mai multe în umbelă. Fruct, capsulă.

DEGETĂRUȚ s. (BOT.) 1. (Soldanella montana) (reg.) cănăfior, degetărea, nejitnică, potiraș, măcrișul-caprei. 2. (Soldanella major) degetărel, potiraș, (reg.) măcrișul-caprei.

POTIRAȘ s. (BOT.; Soldanella major) v. degetăruț.

POTIRAȘ s. v. degetăruț.