POTRIVĂ s. f. Ființă, obiect etc. care seamănă (și se potrivește) perfect cu cineva sau cu ceva. ◊ Loc. prep. Pe (sau de) potriva... = asemenea, egal, pe măsura... ◊ Loc. adv. (Înv.) Din potrivă = din cealaltă parte, din partea opusă. – Din sl., bg. protiva.

potrivă [At: CORESI, ap. DHLR II, 282 / V: (înv) protivă / E: slv противо] 1 av (Îrg) Împotrivă. 2 av (Îrg) În sens opus față de... 3 pp (Înv) Exprimă situarea în dreptul, în fața unei realități oarecare Sosit-au la Prut..., drept potriva podului ce-l făcuse turcii. 4 sf (Construit cu verbe ca „a găsi”, „a avea”, „a fi”) Ființă, obiect etc. care seamănă și se potrivește perfect cu altă ființă, cu alt obiect etc. Si: pereche, seamăn. 5-6 sf (Îljv) Pe (sau, înv, de, într-o) ~ (Care este) la fel ori asemănător cu cineva sau cu ceva. 7-8 sf (Îal) (Care este) adecvat. 9 sf (Înv; îlav) Într-o ~ În egală măsură Si: deopotrivă. 10 sf (Îlpp) De (sau pe ori, rar, la) ~va La fel cu... 11 sf (Îal) Asemenea. 12 sf (Îal) Egal cu... 13 sf (Îal) Corespunzător cu... 14 sf (Îal) Pe măsura... dintr-un anumit punct de vedere. 15 (Înv; îlp) După ~va Conform cu... ceea ce vrea cineva, ceea ce trebuie etc. 16 sf (Reg; d. piese care se asamblează; îe) A-și găsi ~va A se potrivi cu alta. 17 sf (Reg; irn; d. oameni; îae) A întâlni omul energic care știe să-l stăpânească, să-l conducă. 18 ain (Olt; înv; îs) Loc ~ Loc șes pe deal.

POTRIVĂ s. f. Egalitate, perfectă asemănare (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potrivește, seamănă perfect cu altcineva sau cu altceva. ◊ Loc. adj. și adv. Pe (sau de) potriva... = asemenea, egal, pe măsura... (Înv.) Din potrivă = din cealaltă parte, din partea opusă. – Din sl., bg. protiva.

POTRIVĂ s. f. Persoană sau lucru care se potrivește, se aseamănă, e la fel (cu cineva sau cu ceva); pereche, seamăn. Mi-a tot umblat Lumea-n lung și lat... Și tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soție. TEODORESCU, P. P. 420. Mîndrul soare... îmbla ceriul și pămîntul Ca săgeata și ca vîntul, Dar toți caii-și obosea Și potrivă nu-și găsea. ALECSANDRI, P. P. 27. ◊ (În locuțiuni) Pe (sau de) potriva... = la fel cu..., pe măsura... Totul ieși pe potriva dorinței lor. CAMIL PETRESCU, O. II 9. Din cîte fete erau în Drăgaica, nici una nu era de potriva Anicuții. La muncă, vara, lăsa pe mulți flăcăi în coadă. SANDU-ALDEA, U. P. 123. Floricică, floare-albastră, Răsărită-n calea noastră, Năltișoară, subțirea Tocmai de potriva mea. ALECSANDRI, P. P. 403. ◊ (Învechit) Din potrivă = din față, din partea opusă. Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Către țărmul din potrivă se întind, se prelungesc. ALEXANDRESCU, P. 130. (Învechit) Într-o potrivă (cu cineva sau cu ceva) = la fel, egal, totuna, asemenea (cu cineva sau cu ceva). Fapta vitejească e negreșit lucru mare; dar într-o potrivă cu dînsa stă și vorba pusă la loc cu temei. ODOBESCU, S. II 528.

POTRIVĂ f. înv. Asemănare perfectă (cu cineva sau ceva). ◊ Pe (sau de) ~a cuiva pe (sau de) măsura cuiva. /<sl. protivo

potrivă f. 1. seamăn: unde să-i găsesc potrivă? deopotrivă, egal; 2. contra: în potrivă, din potrivă; 3. față: către țărmul din potrivă se ntind, se prelungesc GR. AL. [Și protivă = slav. PROTĬVŬ, contra].

potrívă f. fără pl. (maĭ vechĭ protivă, d. vsl. protivŭ, contra, d. proti, la). Seamăn, asemănare: viteaz fără potrivă. De o potrivă, egal: eŭ îs de-o potrivă cu tine, erau de o potrivă de marĭ, marĭ de o potrivă. În potrivă, contra, în contra: nu pot reuși fiindcă multe lucrurĭ îmĭ staŭ în potrivă, luntrea înainta în potriva curentuluĭ. Din potrivă (scris și dimpotrivă), 1. din contra, tocmaĭ contraru: A plecat? Din potrivă: a rămas! 2. din față, de peste drum, opus: malu din potrivă.

protivă av vz potrivă

protivă f. V. potrivă.

potrivă- (pe ~) (desp. po-tri-) loc. prep. (pe potrivă-i) corectat(ă)

potrivă (înv.) (desp. po-tri-) s. f.

+potrivă (pe ~) (desp. po-tri-) loc. adj. (Și-a ales prieteni ~.)

*potrivă- (pe ~) (po-tri-) loc. prep. (pe potrivă-i)

potrivă (înv.) (po-tri-) s. f.

potrivă s. f. (sil. -tri-)

potrivă

potrivă.

potriva (pe ~) (desp. po-tri-) loc. prep. (~ lui/sa)

*potriva (pe ~) (po-tri-) loc. prep. (pe potriva sa)

pe potriva loc. prep.

potrivă s. f. – Seamăn, pereche. – De o potrivă, la fel. – Împotrivă (< în potrivă), contra. – Dimpotrivă (< din potrivă), din partea opusă. – Var. înv. protivă. Sl. protivŭ „contra” (Cihac, II, 297). – Der. potrivi, vb. (înv., a confrunta, a compara; a proporționa, a egala; a fasona, a regla; a pune în ordine, a compune; a da gust, a doza; a alătura, a împerechea; refl., a conveni, a coincide; refl., a-i veni bine; refl., a ajunge din urmă, a dori egalitate; refl., a da importanță); potriveală, s. f. (asemănare; coincidență, conformitate); nepotriveală (var. nepotrivire), s. f. (diferență, nepotrivire, dezacord); potrivit, adj. (corespunzător, conform; oportun; mijlociu); nepotrivit, adj. (inoportun, inadecvat, nelalocul său); potrivnic (var. protivnic), adj. (înv., egal, asemănător; rival, adversar, opus), din sl. protivĭnikŭ „opus”; protivnie, s. f. (înv., opoziție, dușmănie); împotrivi, vb. (a se opune; refl., a se înfrunta, a rezista), cf. sl. potriviti, protiviti „a rezista”; împotriveală, s. f. (rezistență); împotrivitor, adj. (care se opune).

POTRIVĂ adv. v. contra, împotrivă.

POTRIVĂ s. v. seamăn.

potrivă adv. v. CONTRA. ÎMPOTRIVĂ.

POTRIVĂ s. egal, pereche, seamă, seamăn. (Nu are ~ pe lume.)