prăpăstenie sf [At: CORESI, ap. TDRG / V: (îrg) ~ășt~, prepes~, prop~, (reg) ~tan~, ~ăștan~, ~pes~, pripastăn~ / Pl: ~ii / E: prăpastie + -enie] 1 (Îrg) Prăpastie. 2 (Reg) Prăpăd. 3 (Pop) Ființă uriașă, înspăimântătoare.

PRĂPĂSTENIE, prăpăstenii, s. f. (Rar, popular) 1. Prăpăd. ◊ Prăpăstenia pămîntului = prăpădul pămîntului, v. prăpăd. Gîndești... că-i prăpăstenia pămîntului. ȘEZ. II 105. 2. Ființă uriașă, grozavă. Zări, șezînd pe un tron negru, o prăpăstenie de uriaș. VISSARION, B. 85.

prăpăstanie sf vz prăpăstenie

prăpăștenie sf vz prăpăstenie

prăpestenie sf vz prăpăstenie

prepestenie sf vz prăpăstenie

pripastănie sf vz prăpăstenie

propăstenie sf vz prăpăstenie

propăsténie f. (d. propaste și prăpădenie). Vechĭ. Prăpastie.

prăpăstenie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. prăpăstenia (desp. ni-a), g.-d. art. prăpăsteniei; pl. prăpăstenii, art. prăpăsteniile (desp. -ni-i-)

prăpăstenie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpăstenia (-ni-a), g.-d. art. prăpăsteniei; pl. prăpăstenii, art. prăpăsteniile (-ni-i-)

prăpăstenie s. f. (sil. -ni-e), art. prăpăstenia (sil. -ni-a), g.-d. art. prăpăsteniei; pl. prăpăstenii, art. prăpăsteniile (sil. -ni-i-)

prăpăstenie s. v. ABIS. ADÎNC. PRĂPASTIE.