opțiuni
  • info

9 definiții pentru preamărire

Explicative DEX

PREAMĂRIRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări.

PREAMĂRIRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări.

preamărire sf [At: HELIADE, O. I, 190 / Pl: ~ri / E: preamări] 1 Slăvire. 2 (Îvr) Divinitate.

PREAMĂRIRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări; laudă, glorificare, elogiere.

Ortografice DOOM

preamărire s. f., g.-d. art. preamăririi; pl. preamăriri

preamărire s. f., g.-d. art. preamăririi; pl. preamăriri

preamărire s. f., pl. preamăriri

Enciclopedice

AD MAIOREM DEI GLORIAM (lat.) întru preamărirea Domnului – Deviza Ordinului iezuiților. În sens mai larg: a acționa dezinteresat în numele unei cauze nobile.

Sinonime

PREAMĂRIRE s. 1. v. glorie. 2. v. glorificare. 3. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (preamărirea vremurilor noastre.)

PREAMĂRIRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 3. binecuvîntare, glorificare, laudă, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.)

Intrare: preamărire
preamărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preamărire
  • preamărirea
plural
  • preamăriri
  • preamăririle
genitiv-dativ singular
  • preamăriri
  • preamăririi
plural
  • preamăriri
  • preamăririlor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preamărire, preamăririsubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi preamări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.