opțiuni
  • info

14 definiții pentru preceptor

din care

Explicative DEX

PRECEPTOR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: preceptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.

preceptor1 sm [At: HELIADE, D. J. 103/23 / A și: precep~ / Pl: ~i / E: fr précepteur, lat praeceptor] (Înv) Persoană angajată într-o familie bogată, pentru educarea și instruirea unui copil sau a unui tânăr Si: educator, meditator, pedagog.

PRECEPTOR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: preceptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.

PRECEPTOR, preceptori, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu educația și instrucția particulară a unui copil sau a unui tînăr. Carte a învățat în casă cu preceptor. SADOVEANU, E. 67.

PRECEPTOR s.m. (În trecut) Educator particular al unui copil sau al unui tînăr; meditator, pedagog. [< lat. praeceptor, cf. fr. précepteur].

PRECEPTOR s. m. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog. (< fr. précepteur, lat. praeceptor)

PRECEPTOR ~i m. înv. Persoană angajată pentru educarea și instruirea unui copil într-o familie. /<fr. précepteur, lat. praeceptor

preceptor m. cel însărcinat cu instrucțiunea particulară a unui tânăr.

*preceptór, -oáre s. (lat. prae-céptor, -óris. V. perceptor). Care dă precepte, educator, învățător: Séneca a fost preceptoru luĭ Nerone. Fig. Nenorocirea e un preceptor sever.

Ortografice DOOM

preceptor (educator) s. m., pl. preceptori

preceptor (educator) s. m., pl. preceptori

preceptor (educator) s. m., pl. preceptori

Sinonime

PRECEPTOR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tânăr.)

PRECEPTOR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tînăr.)

Intrare: preceptor
  • pronunție: preceptor, preceptor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preceptor
  • preceptorul
  • preceptoru‑
plural
  • preceptori
  • preceptorii
genitiv-dativ singular
  • preceptor
  • preceptorului
plural
  • preceptori
  • preceptorilor
vocativ singular
  • preceptorule
  • preceptore
plural
  • preceptorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preceptor, preceptorisubstantiv masculin
preceptoare, preceptoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: dascăl meditator mentor pedagog
    • format_quote Carte a învățat în casă cu preceptor. SADOVEANU, E. 67. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.