opțiuni
  • info

9 definiții pentru precurmare

Explicative DEX

PRECURMARE s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma.

precurmare sf [At: (a. 1829) DOC. EC. 434 / Pl: ~mări / E: precurma2] (Înv) 1 Întrerupere bruscă. 2 Lichidare. 3 (Îlav) Fără (de) ~ În mod continuu. 4 (Îal) Tot timpul Si: permanent.

PRECURMARE, precurmări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma.

PRECURMARE s. f. (învechit) Acțiunea de a precurma; întrerupere, încetare. Merse fără de precurmare peste cîmpii și dealuri pînă ajunse în dreptul unei case singuratece. POPESCU, B. III 120.

Ortografice DOOM

precurmare (înv.) s. f., g.-d. art. precurmării

precurmare (înv.) s. f., g.-d. art. precurmării

precurmare s. f., g.-d. art. precurmării; pl. precurmări

Sinonime

PRECURMARE s. v. curmare, încetare, oprire, potolire.

precurmare s. v. CURMARE. ÎNCETARE. OPRIRE. POTOLIRE.

Intrare: precurmare
precurmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precurmare
  • precurmarea
plural
  • precurmări
  • precurmările
genitiv-dativ singular
  • precurmări
  • precurmării
plural
  • precurmări
  • precurmărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precurmare, precurmărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi precurma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.