opțiuni
  • info

12 definiții pentru precuvântare

din care

Explicative DEX

PRECUVÂNTARE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare.

precuvântare sf [At: HELIADE, O. II, 337 / Pl: ~tări / E: pre- + cuvântare cf predoslovie] 1 (Asr) Prefață. 2 (Îvr; pex) Discurs.

PRECUVÂNTARE, precuvântări, s. f. (Astăzi rar) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ (Înv.) Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare.

PRECUVÂNTARE ~ări f. înv. Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; predoslovie; prefață; prolog. /pre- + cuvântare

precuvântare f. prefață. [Modelat după slavicul predoslovie].

PRECUVÎNTARE, precuvîntări, s. f. (Învechit) Cuvînt introductiv, prefață. Volumul d-tale n-are nevoie de o precuvîntare a mea. CARAGIALE, O. VII 277. Nu cumva să se întîmple ca vreunui cititor, scîrbit îndată de urîtul precuvîntării, să-i vină răul gînd de a lepăda cartea ta din mînă, mai nainte chiar de a fi intrat în materia ei. ODOBESCU, S. III 11. ♦ (Neobișnuit) Cuvîntare, discurs. Într-o frumoasă precuvîntare, Îi dovedește c-ar fi avînd Niște hrisoave arătătoare Ce-au făcut urșii, zău, nu știu cînd. ALEXANDRESCU, M. 349.

*precuvîntáre f. (după pre-față). Prefață.

Ortografice DOOM

precuvântare (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântării; pl. precuvântări

precuvântare (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântării; pl. precuvântări

precuvântare s. f., pl. precuvântări

Sinonime

PRECUVÂNTARE s. v. cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață.

precuvîntare s. v. CUVÎNT INTRODUCTIV. CUVÎNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAȚĂ.

Intrare: precuvântare
precuvântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precuvântare
  • precuvântarea
plural
  • precuvântări
  • precuvântările
genitiv-dativ singular
  • precuvântări
  • precuvântării
plural
  • precuvântări
  • precuvântărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precuvântare, precuvântărisubstantiv feminin

  • 1. învechit Cuvânt introductiv. DEX '09 DLRLC
    sinonime: introducere prefață prolog
    • format_quote Volumul d-tale n-are nevoie de o precuvîntare a mea. CARAGIALE, O. VII 277. DLRLC
    • format_quote Nu cumva să se întîmple ca vreunui cititor, scîrbit îndată de urîtul precuvîntării, să-i vină răul gînd de a lepăda cartea ta din mînă, mai nainte chiar de a fi intrat în materia ei. ODOBESCU, S. III 11. DLRLC
    • 1.1. Cuvântare, discurs. DEX '09 DLRLC
      sinonime: cuvântare discurs
      • format_quote Într-o frumoasă precuvîntare, Îi dovedește c-ar fi avînd Niște hrisoave arătătoare Ce-au făcut urșii, zău, nu știu cînd. ALEXANDRESCU, M. 349. DLRLC
etimologie:
  • Pre- + cuvântare DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.