prenume sni [At: I. GOLESCU, C. / E: fr prénom] 1 Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii. 2 (Pcf) Pronume. 3 (Reg) Nume de familie.

PRENUME, prenume, s. n. (Spre deosebire de numele de familie) Nume care se dă fiecărui om la naștere, numele mic; nume de botez.

PRENUME s.n. Numele (particular) dat cuiva la naștere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prénom, lat. praenomen].

PRENUME s. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen)

PRENUME ~ n. Nume individual dat unui om la naștere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez. /<fr. prénom, lat. praenomon

prenume n. 1. nume, care, la Romani, preceda numele de familie: Cezar purta prenumele de Caius; 2. azi, nume de botez.

*prenúme n., pl. tot așa (lat. praenomen. V. pronume). Nume care se punea înaintea numeluĭ de familie la Romanĭ, ca Marcus (Tullius Cicero) orĭ Caius (Julius Caesar). Azĭ, numele de botez. – Fals pronume.

prenume (nume dat la naștere) s. n., art. prenumele; pl. prenume, art. prenumele

prenume (nume dat la naștere) s. n., art. prenumele; pl. prenume, art. prenumele

prenume (nume dat la naștere) s. n., pl. prenume

PRENUME s. n. (cf. fr. prénom, lat. praenomen – înainte de nume): nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii: nume de botez, nume mic. Astfel: Ilie, Dumitru, Frusina, Carmen, Nicolae, Margareta etc.

PRENUME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~le Ion.)

PRENUME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~ Ion.)