pretențios, ~oasă a [At: NEGULICI / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr prétentieux] 1 (D. oameni) Care cere în mod insistent, considerând că este îndreptățit, că i se cuvine mult de la alții. 2 Care este greu de mulțumit Si: exigent, (pex) mofturos, (rar) capricios, năzuros, pretensiv. 3 (Rar) Înfumurat. 4 (D. plante și animale) Care necesită îngrijiri sau condiții de dezvoltare speciale Si: dificil. 5 (D. manifestări, creații ale oamenilor) Care este făcut cu scopul de a da impresia că este ceva deosebit, fiind în realitate lipsit de valoare. 6 Care vrea să impresioneze cu orice preț prin formă, prin modul de exprimare. 7 (D. oameni) Care dă o falsă impresie de cultură, de rafinament. 8 Care denotă exigență, rafinament. 9 Care este de valoare, prețios, de bun-gust. 10 A cărui înțelegere necesită o pregătire sau cunoștințe prealabile, un efort deosebit Si: dificil, greu.

PRETENȚIOS, -OASĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții (prea) multe sau (prea) mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent. Cel mai pretențios cititor e copilul. El te ascultă dacă îi place și greu îl poți convinge să te asculte dacă nu-i place. L. ROM. 1953, nr. 2, 63. Profesorul, foarte serios și foarte pretențios, obicinuia să lase pe catedră pe studentul care expunea lucrarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 74. 2. (Despre realizări sau manifestări ale oamenilor) Făcut cu scopul de a da impresia de ceva deosebit, ales, rar, în realitate lipsit de valoare, de gust, de simț estetic; umflat, afectat. Sînt sigur că n-ai uitat nici veșnica dumitale tachinare, cu care mă întrerupeai de cîte ori spuneam cu emfază pretențioasă că nu-mi aparțin. C. PETRESCU, C. V. 22. O limbă... extravagantă, greoaie sau pretențioasă. ODOBESCU, S. II 368. Cum îți pare inscripția această Pretențioasă? Ce zici de franțuzeasca din ea? NEGRUZZI, S. I 314. – Pronunțat: -ți-os.

PRETENȚIOS, -OASĂ adj. 1. Plin de pretenții; exigent. 2. Afectat, încrezut. [Pron. -ți-os. / cf. fr. prétentieux, it. pretentioso].

PRETENȚIOS, -OASĂ adj. 1. plin de pretenții; exigent. 2. afectat, înfumurat, încrezut. (< fr. prétentieux, it. pretenzioso)

PRETENȚIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are (multe) pretenții; cu (multe) pretenții. Individ ~. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește pretenții. Ton ~. 3) Care are o părere exagerată despre sine; cu superioritate nejustificată. 4) Care, datorită situației sale, pretinde condiții speciale. [Sil. -ți-os] /<fr. prétentieux, it. pretenzioso

pretențios a. plin de pretențiune.

*pretențiós, -oásă adj. (fr. prétentieux. V. con-tențios). Plin de pretențiune: om, stil pretențios. Mofturos, cu multe gusturĭ: un parvenit pretențios. Adv. Cu pretențiunĭ: a scrie pretențios.

pretențios (desp. -ți-os) adj. m., pl. pretențioși; f. pretențioasă, pl. pretențioase

pretențios (-ți-os) adj. m., pl. pretențioși; f. pretențioasă, pl. pretențioase

pretențios adj. m. (sil. -ți-os), pl. pretențioși; f. sg. pretențioasă, pl. pretențioase

pretențios

A FI EXAGERAT DE PRETENȚIOS a face grații / mofturi / mutre / nazuri / talente.

PRETENȚIOS adj. 1. v. exigent. 2. v. dificil. 3. v. mofturos. 4. dificil. (O plantă ~oasă.) 5. v. ambițios. 6. v. afectat. 7. v. sentențios.

PRETENȚIOS adj. 1. exigent, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. dificil, greu. (Un text ~.) 3. boieros, capricios, fandosit, mofturos, năzuros, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfiros, năturos. (E cam ~ dumnealui!) 4. dificil. (O plantă ~.) 5. ambițios, (rar) veleitar. (Om ~.) 6. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 7. sentențios, (fig.) prețios. (Ce e tonul ăsta ~?)

Pretențios ≠ nepretențios

Difficiles nugae (lat. „Nimicuri dificile”, în sensul de: fleacuri pretențioase) – astfel denumește Marțial versurile sucite și enigmatice pe care le scriau unii poeți ca Sotades și Palaemon, azi complet uitați. Expresia se găsește în cartea a doua, epigrama 86, adresată lui Classicus și determină o concluzie, din păcate, încă uneori actuală pentru anumite elucubrații literare: „Cu astfel de șarade să pierd o-ntreagă zi? Să pun atîta trudă în niște nerozii? Ca Palaemon, poeme pentru cei proști nu scriu; Eu năzuiesc pe placul celor mai buni să fiu.” (traducerea: Tudor Măinescu) Prin extensiune, formula lui Marțial: difficiles nugae se aplică astăzi nu numai poemelor care o merită, ci oricăror bagatele cu pretenții de capodopere. LIT.