PRIDVOR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul, cu arcade pe stâlpi. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești; tindă. – Din sl. pritvorŭ.

pridvor sn [At: PRAV. GOV. 108^v/10 / V: (îvp) ~itv~, (înv) ~itfor^[1], (reg) ~van, ~var, ~igvar, ~ivar, ~ivariu, ~iv~, ~izvar / Pl: ~oare / E: slv притворъ] 1 Galerie exterioară deschisă sau închisă, cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față sau de jur împrejurul unei clădiri Si: cerdac, portic, prispă, tindă, verandă. 2 (Spc) Încăpere închisă sau deschisă, cu arcade sprijinite de stâlpi, care precedă pronaosul unei biserici. 3 (Pex; înv) Pavilion. 4 (Pes; pan) Primă despărțitură a sacului unui vintir. corectat(ă)

PRIDVOR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești; tindă. – Din sl. pritvorŭ.

PRIDVOR, pridvoare, s. n. Galerie exterioară, deschisă, cu acoperișul sprijinit pe stîlpi (uneori pe arcade), așezată în partea de dinainte sau de jur împrejur la o clădire; foișor. [Bisericuța] era de lemn și acoperită cu șindrilă... Am șezut la umbră, pe pragul pridvorului. GALACTION, O. I 40. După horă ieri ieșiră Toate fetele-n pridvor. COȘBUC, P. II 64. Frunză verde de bujor, La biserică-n pridvor Sta Codreanul frățior Cu butucul de picior. ALECSANDRI, P. P. 90. ♦ Cerdac.

PRIDVOR ~oare n. Terasă cu balustradă și acoperiș susținut de stâlpi, adăugat în fața intrării principale a unei case; cerdac; foișor. /<sl. pritvoru

pridvor n. 1. galerie exterioară formând un balcon; 2. tindă: la biserică în pridvor POP.; 3. în special, tinda morii de vânt. [Slav. PRITVORŬ, tindă].

pridvór n., pl. oare (vechĭ pritvor, d. vsl. pritvorŭ, îngrăditură, portic, d. ivoriti, a face, zatvoriti, a închide [V. zăvor]; sîrb. pritvor, arest, rus. pritvor, pridvor de biserică, nsl. pridvor; ung. pitvar. Dar cp. și cu vsl. pridvoriĭe, vestibul, d. dvorŭ, curte, casă, și dvĭrĭ, ușă [V. dveră]). Portic, acoperemînt sprijinit pe cîțĭ-va stîlpĭ în fața bisericiĭ saŭ și la casele de țară. – Și privdor și privor (Munt.). V ceardac și tîrnaț.

pridvan sn vz pridvor

pridvar sn vz pridvor

prigvar sn vz pridvor

pritfor sn vz pridvor

pritvor sn vz pridvor

privar sn vz pridvor

privariu sn vz pridvor

privdor^[1] sn vz pridvor

privor sn vz pridvor

prizvar sn vz pridvor

privdór, V. pridvor.

privór, V. pridvor.

pridvor s. n., pl. pridvoare

pridvor s. n., pl. pridvoare

pridvor s. n., pl. pridvoare

pridvor (pridvoare), s. n. – 1. Cerdac, balcon. – 2. Încăpere la intrarea în biserică, atriu. – Var. pritvor, priv(d)or. Sl. pritvorŭ, de la pritvoriti „a înnădi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Conev 80), cf. sb. pritvor, prevor, slov. pridvor, ceh. pritvor.

PRIDVOR s. v. limbă.

PRIDVOR s. (CONSTR.) 1. v. cerdac. 2. v. tindă. 3. cerdac, tindă. (~ la moara de vânt.)

pridvor s. v. LIMBĂ.

PRIDVOR s. 1. cerdac, tindă, verandă, (prin Ban.) pornană. (Casă cu ~.) 2. tindă, (înv.) slon. (~ al unei biserici.) 3. cerdac, tindă. (~ la moara de vînt.)